Acromegalia: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Ce este acromegalia?

Hormonul de creștere (GH, numit și STH) este produs de hipofiză, o glandă cât un bob de mazăre aflată la baza creierului. GH-ul comandă ficatului să producă IGF-1, hormonul care face oasele, cartilajele și organele să crească. În acromegalie, excesul de GH, timp îndelungat, îngroașă aceste țesuturi la adult, la care cartilajele de creștere s-au închis. Când excesul începe în copilărie, înainte de închiderea lor, apare gigantismul: o înălțime mult peste normal^[7][13].

Acromegalia pe scurt

Subiect	Ce trebuie știut
Alte denumiri	Exces de hormon de creștere; adenom hipofizar somatotrop; gigantism la copii[8][13]
Cât de frecventă	Aproximativ 3 până la 14 persoane din 100.000 trăiesc cu boala[5][7]; 0,2 până la 1,1 cazuri noi la 100.000 de oameni pe an[5]
Vârsta tipică	De obicei diagnosticată între 30 și 50 de ani, dar poate începe la orice vârstă[9]
Analize-cheie	IGF-1, GH în cursul testului de toleranță la glucoză, RMN hipofizar, apoi căutarea complicațiilor[1][14]

Acromegalia: care sunt primele simptome?

Schimbările se adună în ani și trec ușor neobservate. Pozele vechi le scot la iveală^[9].

• Frecvent Mâini și picioare mai mari, umflate: verigheta nu mai intră, numărul la pantof crește, mai ales în lățime^[7][13].
• Frecvent Fața se îngroașă: nas, buze și limbă mai mari, frunte și mandibulă proeminente, spații noi între dinți^[7][14].
• Frecvent Piele groasă și grasă, transpirații abundente și miros, voce mai gravă, mai multe excrescențe mici pe piele^[7].
• Frecvent Dureri articulare, dureri de cap, oboseală și sforăit^[7][13].
• Posibil Amorțeli sau furnicături în mâini (sindrom de tunel carpian), menstruații neregulate, probleme de erecție^[9].
• Rar Pierderea vederii laterale, când o tumoră mare apasă pe nervii optici^[7][8].

De ce vine diagnosticul atât de târziu? Într-un studiu suedez cu 603 pacienți, întârzierea medie dintre prima problemă de sănătate legată de boală și diagnostic a fost de 5,5 ani, iar aproape 1 din 4 a așteptat peste 10 ani^[6]. Femeile sunt diagnosticate, în medie, cu 2 până la 4,6 ani mai târziu decât bărbații, deși merg la mai mulți medici^[4].

Când mergi la medic?

Acromegalie: cauze și cine are risc

• Frecvent O tumoră benignă a hipofizei (adenom) explică peste 95 % din cazuri. Nu este cancer, dar eliberează GH fără oprire^[7][14]. Unele dintre aceste tumori produc și prolactină, care poate da scurgeri de lapte din sâni^[7].
• Rar O tumoră în alt loc (pancreas, plămâni, hipotalamus) care produce GH sau, mai des, GHRH, hormonul care împinge hipofiza să elibereze GH^[7].
• Rar O boală genetică, mai ales la cei diagnosticați tineri sau cu rude care au tumori ale hipofizei ori ale altor glande^[7].

De obicei, acromegalia nu se moștenește de la părinți^[9]. O tumoră mare poate strivi restul glandei și scădea alți hormoni: tiroidieni, cortizolul și hormonii sexuali^[7].

Cum se pune diagnosticul și cum îți citești analizele?

Diagnosticul are trei pași: dovedirea excesului de hormon, găsirea tumorii, apoi căutarea complicațiilor^[1][14].

Analizele folosite în diagnosticul acromegaliei și cum le citești

Analiză	Ce sugerează acromegalia	Bine de știut
IGF-1 (somatomedina C)	Crescut pentru vârstă și sex. Cu semne tipice, o valoare de peste 1,3 ori limita de sus pentru vârstă confirmă diagnosticul[1]	Prima analiză. Intervalul depinde de vârstă și de metoda laboratorului; sarcina, estrogenii pe gură și înfometarea modifică rezultatul[1]
GH bazal	Adesea crescut, dar nu este necesar pentru diagnostic[1]	GH-ul vine în pulsuri, deci o valoare normală nu exclude boala. Vezi ghidul despre analiza hormonului de creștere
GH după 75 g de glucoză (testul de toleranță la glucoză, TTGO)	GH-ul nu scade sub pragul laboratorului: sub 0,4 ng/mL în protocolul CNAS, 1 ng/mL cu metodele mai vechi[1][13]	Probe la 30, 60, 90 și 120 de minute[14]. La diabetici nu se face TTGO: se folosește media GH bazal, unde peste 1 ng/mL confirmă boala activă[13]
RMN hipofizar cu substanță de contrast	Arată adenomul, mărimea lui și dacă ajunge la nervii optici[1]	Se face după ce sângele confirmă excesul; dacă nu se vede tumoră hipofizară, se caută în altă parte[7][13]
Prolactina, TSH, FT4, cortizol, testosteronul sau estradiolul	Prolactina poate fi crescută; ceilalți hormoni, scăzuți	Verifică restul hipofizei[8][14]
Glicemia, hemoglobina glicată	Adesea crescute	Circa 30 % dintre pacienți au deja diabet la diagnostic[2]

Exemplu fictiv de buletin de analize (format românesc), bărbat de 47 de ani care a ajuns să poarte un număr mai mare la pantof

Analiză	Rezultat	UM	Interval biologic de referință	Semnal
IGF-1 (Somatomedina C)	598	ng/mL	81 - 225 (46-50 ani)	↑ H
Hormon de creștere (GH, STH)	4,6	ng/mL	< 7,1
Glicemie	109	mg/dL	70 - 99	↑ H
Hemoglobină glicată (HbA1c)	6,0	%	< 5,7	↑ H
Prolactină	11,4	ng/mL	2,0 - 18,0

1. Semnal: ↑ H înseamnă peste intervalul laboratorului. Intervalele de aici sunt exemple; contează cele de pe buletinul tău, iar la IGF-1 ele se schimbă cu vârsta.
2. IGF-1 598 ng/mL: 598 ÷ 225 = aproximativ 2,7 ori limita de sus pentru vârstă. Cu schimbări la mâini, picioare sau față, un raport de peste 1,3 confirmă excesul de GH^[1]; pasul următor este RMN-ul hipofizar.
3. GH bazal în interval: nu exclude acromegalia, pentru că GH-ul se eliberează în pulsuri^[1].
4. Glicemie și HbA1c crescute: zona de prediabet. Excesul de GH crește zahărul din sânge, care se ameliorează adesea când boala e controlată^[2].

Pentru analizele hormonale se recoltează dimineața, pe nemâncate, după 8 ore de post^[14]; pentru testul de supresie a GH se cer de obicei 10-12 ore de post și repaus, pentru că efortul modifică GH-ul^[10]. Oprirea estrogenilor pe gură cu 4 săptămâni înainte poate evita un GH fals crescut^[1]. Nu opri niciun medicament fără să întrebi medicul.

Ce complicații se caută la diagnostic?

Circa 40 % dintre pacienți au hipertensiune arterială, până la 80 % au apnee în somn la diagnostic, iar bolile articulare sunt de 4 până la 12 ori mai frecvente decât la restul oamenilor^[2]. Mușchiul inimii se poate îngroșa, uneori până la insuficiență cardiacă, iar fracturile vertebrale sunt frecvente^[2]. Polipii de colon sunt mai des întâlniți^[7][14], așa că se recomandă colonoscopie la diagnostic^[2]. Te poți aștepta la studiu de somn, ecografie cardiacă, controlul tensiunii, examen oftalmologic cu câmp vizual și, după caz, osteodensitometrie^[2][14].

Ce analize urmăresc acromegalia și cât de des?

Boala „controlată” înseamnă un IGF-1 revenit în intervalul normal pentru vârstă; după operație, GH-ul trebuie să scadă și el sub 1 ng/mL în cursul testului cu glucoză^[1]. Endocrinologul te urmărește toată viața^[14].

Calendarul obișnuit de urmărire în acromegalie

Control	Când
IGF-1 după operație	La 12 săptămâni după intervenție, pentru a judeca remisiunea[1]
RMN hipofizar	La 3-6 luni după operație; sub analogi de somatostatină, la 6 luni, apoi anual[1][13]
IGF-1 și GH sub injecții cu analogi de somatostatină	La 3 luni după început sau după schimbarea dozei; în primul an la fiecare 3 luni până la doza potrivită, apoi anual[1][13]
IGF-1 sub pegvisomant sau cabergolină	La 1-3 luni cât timp se ajustează doza[1]
Ecografie de colecist	Sub analogi de somatostatină: la 6 luni, apoi anual sau dacă apar dureri[13]
Tensiune, glicemie și HbA1c, profil lipidic, ceilalți hormoni hipofizari	La consultații, cel puțin anual[2][8]
Colonoscopie	După regulile generale de screening; mai des dacă IGF-1 rămâne crescut, s-a găsit un polip sau o rudă a avut cancer de colon[2]

O capcană: pegvisomantul blochează acțiunea GH-ului, nu eliberarea lui, așa că GH-ul rămâne mare și cifra de urmărit este IGF-1^[1][7]. Hipertensiunea poate persista și după controlul hormonilor și se tratează ca la oricine^[2].

Acromegalie: ce tratament există?

Scopurile sunt scoaterea sau micșorarea tumorii, aducerea GH-ului și a IGF-1 la normal și tratarea complicațiilor. Planul depinde de tumoră, de nivelul hormonilor și de starea ta de sănătate^[7][13].

Operația. Majoritatea tumorilor se scot pe cale nazală (chirurgie transsfenoidală), tratamentul de elecție^[13]. Vindecă circa 85 % dintre tumorile mici; pentru cele mari, șansele sunt mult mai mici, 40-50 % după NIDDK^[7] și 20-25 % după Institutul Parhon^[14]. Umflarea țesuturilor moi poate scădea în câteva zile; fața se schimbă mai încet^[7].

Medicamentele, când operația nu e posibilă sau nu ajunge^[3][13]:

• Analogii de somatostatină (octreotid, lanreotid, pasireotid) scad GH-ul și pot micșora tumora. Cele mai multe sunt injecții lunare. Efecte adverse: crampe, balonare, diaree și pietre la fiere^[7]; pasireotidul modifică mai des glicemia^[13].
• Pe cale orală: octreotid în capsule pentru cei care au răspuns deja la injecții^[12] și paltusotina, comprimat zilnic aprobat în Statele Unite în 2025^[11]; nu apar în protocolul CNAS^[13].
• Pegvisomantul, injecție zilnică, blochează efectul GH-ului în loc de eliberarea lui; se urmăresc analizele de ficat^[7][13].
• Cabergolina, comprimat, poate ajuta când excesul de GH e moderat, mai ales dacă și prolactina e crescută^[7][13].

Radioterapia este a treia linie, pentru tumora rămasă după operație când medicamentele nu controlează boala^[13]. Acționează lent, în ani, iar cam jumătate dintre oameni au nevoie apoi de înlocuirea altor hormoni hipofizari^[7].

Unele centre specializate controlează azi boala la până la 90 % dintre pacienți^[4].

Se poate preveni acromegalia? Cum trăiești cu ea?

Acromegalia nu poate fi prevenită, dar tratamentul precoce limitează complicațiile^[8].

• Fă toate analizele de control, chiar dacă te simți bine: IGF-1 poate crește înaintea simptomelor.
• Tratează ce lasă boala în urmă: apneea în somn, diabetul zaharat, tensiunea, durerile articulare^[2][14].
• Nu sări peste screeningul pentru cancerul colorectal^[2].

Întrebări frecvente

Acromegalia se vindecă?

Operația este singurul tratament care poate vindeca boala, cu șanse mari pentru tumorile mici^[14]. Când nu se vindecă, medicamentele și radioterapia o pot ține sub control, cu urmărire toată viața^[13].

Care este speranța de viață cu acromegalie?

Când boala e controlată, mortalitatea nu diferă de a populației generale. Necontrolată, riscul de deces este cam de două ori mai mare^[4], iar speranța de viață poate scădea cu până la 10 ani^[14].

Acromegalia doare?

Poate. Durerile de cap, durerile articulare și simptomele de tunel carpian sunt frecvente^[7][9]. Afectarea articulațiilor poate rămâne și după controlul hormonilor, deci are nevoie de tratament separat^[2].

Fața și mâinile revin la normal?

Parțial. Umflarea țesuturilor moi scade prima, uneori în câteva zile după operație; oasele feței și ale mandibulei se schimbă mai puțin și mai încet^[7].

Analize și ghiduri înrudite

• Analiza IGF-1Valori normale pe vârste și ce înseamnă un rezultat crescut
• Hormonul de creștereDe ce o singură valoare nu ajunge și cum funcționează testele de supresie
• Analiza IGFBP-3Proteina de legare măsurată uneori împreună cu IGF-1
• Sindromul CushingAlt exces de hormon hipofizar care schimbă corpul încet

Surse

1. Giustina A, Biermasz N, Casanueva FF, et al. Consensus on criteria for acromegaly diagnosis and remission. Pituitary. 2024;27(1):7-22. doi:10.1007/s11102-023-01360-1 (accesat la 13 noiembrie 2026)
2. Giustina A, di Filippo L, Fleseriu M, et al. Consensus on acromegaly complications: an update. Pituitary. 2026;29(3). doi:10.1007/s11102-026-01639-z (accesat la 13 noiembrie 2026)
3. Melmed S, di Filippo L, Fleseriu M, et al. Consensus on acromegaly therapeutic outcomes: an update. Nat Rev Endocrinol. 2025;21(11):718-737. doi:10.1038/s41574-025-01148-2 (accesat la 13 noiembrie 2026)
4. Esposito D, Johannsson G. Changing understanding of acromegaly epidemiology and early mortality risk. J Clin Endocrinol Metab. 2026;111(12 Suppl 1):S1-S12. doi:10.1210/clinem/dgag150. Text integral (PMC) (accesat la 13 noiembrie 2026)
5. Lavrentaki A, Paluzzi A, Wass JAH, Karavitaki N. Epidemiology of acromegaly: review of population studies. Pituitary. 2017;20(1):4-9. doi:10.1007/s11102-016-0754-x (accesat la 13 noiembrie 2026)
6. Esposito D, Ragnarsson O, Johannsson G, Olsson DS. Prolonged diagnostic delay in acromegaly is associated with increased morbidity and mortality. Eur J Endocrinol. 2020;182(6):523-531. doi:10.1530/EJE-20-0019 (accesat la 13 noiembrie 2026)
7. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK). Acromegaly. niddk.nih.gov (accesat la 13 noiembrie 2026)
8. MedlinePlus Medical Encyclopedia. Acromegaly. US National Library of Medicine. medlineplus.gov (accesat la 13 noiembrie 2026)
9. NHS. Acromegaly. nhs.uk (accesat la 13 noiembrie 2026)
10. MedlinePlus Medical Encyclopedia. Growth hormone suppression test. US National Library of Medicine. medlineplus.gov (accesat la 13 noiembrie 2026)
11. Palsonify (paltusotine) tablets, prescribing information. DailyMed, US National Library of Medicine. dailymed.nlm.nih.gov (accesat la 13 noiembrie 2026)
12. Mycapssa (octreotide) delayed-release capsules, prescribing information. DailyMed, US National Library of Medicine. dailymed.nlm.nih.gov (accesat la 13 noiembrie 2026)
13. Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Protocol terapeutic cod H005E: Acromegalie și gigantism. Lista protocoalelor terapeutice aprobate prin Ordinul MS/CNAS nr. 4335/1269/2023, decembrie 2023. cnas.ro (accesat la 13 noiembrie 2026)
14. Institutul Național de Endocrinologie „C. I. Parhon”. Acromegalia. parhon.ro (accesat la 13 noiembrie 2026)

Această pagină oferă informații generale și nu înlocuiește sfatul medicului. O analiză de sânge singură nu poate confirma sau exclude acromegalia: diagnosticul îl pune un specialist pe baza simptomelor, a dozărilor hormonale repetate și a imagisticii. Nu începe, nu schimba și nu opri un medicament fără sfat medical.