Electroforeza proteinelor (proteinograma): cum citești buletinul, fracțiile și banda monoclonală

Un buletin de electroforeză poate speria: o curbă cu vârfuri, un șir de procente și uneori o frază de tipul „se observă o componentă monoclonală”. Analiza pune o picătură de ser într-un câmp electric. Fiecare proteină migrează cu viteza ei, așa că proteinele se adună în benzi pe care laboratorul le măsoară și le desenează ca vârfuri^[1][2]. Aici citim împreună tot buletinul: fiecare fracție, tiparele obișnuite, ce înseamnă o bandă monoclonală și ce analize urmează de obicei. Dacă pe buletinul tău e marcată o singură fracție, paginile dedicate merg mai în profunzime, începând cu ghidul nostru despre gama globuline, zona în care apar cele mai multe benzi monoclonale.

Cum arată un buletin de proteinogramă și cum îl citești?

În România, laboratoarele raportează de obicei fiecare fracție ca procent din proteinele totale, uneori și în g/dL, plus o concluzie scrisă. Synevo, de exemplu, lucrează cu 5 fracții (albumină, alfa-1, alfa-2, beta, gama) sau cu 6, când împarte beta în beta-1 și beta-2^[4].

Exemplu fictiv de buletin cu electroforeza proteinelor serice (format din România)

Analiză	Rezultat	Interval biologic de referință	Semn
Proteine totale serice	7,8 g/dL	6,5-8,1 g/dL	-
Albumină	56,5% (4,41 g/dL)	55,8-66,1%	-
Alfa-1 globuline	3,6% (0,28 g/dL)	2,9-4,9%	-
Alfa-2 globuline	10,2% (0,80 g/dL)	7,1-11,8%	-
Beta-1 globuline	5,6% (0,44 g/dL)	4,7-7,2%	-
Beta-2 globuline	4,4% (0,34 g/dL)	3,2-6,5%	-
Gama globuline	19,7% (1,54 g/dL)	11,1-18,8%	↑
Componentă monoclonală	0,72 g/dL	Absentă	ANORMAL
Concluzie	Componentă monoclonală în zona gama. Se recomandă electroforeză cu imunofixare. Imunofixare: IgG kappa.

1. Proteine totale: suma tuturor benzilor. Pot fi normale chiar când o bandă ascunde o problemă, ca aici.
2. Procent și g/dL: procentul arată cât din total ocupă fracția; cantitatea în g/dL se obține înmulțind procentul cu proteinele totale (56,5% din 7,8 g/dL = 4,41 g/dL).
3. Albumină: cel mai mare vârf, făcut de ficat. Scade în bolile de ficat, la pierderi de proteine prin rinichi sau intestin, în malnutriție sau în inflamație^[2].
4. Alfa-1 și alfa-2: conțin proteinele de fază acută, care cresc în inflamație^[2].
5. Beta-1 și beta-2: mai ales transferina (care transportă fierul) și complementul^[2].
6. Gama, cu săgeată în sus: banda anticorpilor. Aici e crescută pentru că are în ea o bandă îngustă.
7. Componenta monoclonală 0,72 g/dL: mărimea proteinei monoclonale, cifra pe care medicul o va urmări în timp. O astfel de bandă nu e niciodată „normală”, de aceea apare semnalată chiar fără interval.
8. Imunofixare IgG kappa: numește tipul de anticorp care formează banda^[3]. Intervalele pentru fracții sunt cele ale laboratorului central Synevo^[4], iar cel pentru proteinele totale vine de la MedlinePlus^[1]: citește întotdeauna rezultatul cu intervalele de pe buletinul tău.

Ce măsoară fiecare fracție: albumina, alfa, beta și gama?

Fiecare bandă este o familie de proteine, nu o singură proteină. Tabelul pune alături intervalele în procente ale unui laborator românesc și pe cele în g/dL ale unei surse americane. Intervalele depind de metodă (gel sau capilar), așa că cel de pe buletinul tău este cel care contează.

Fracțiile electroforezei proteinelor serice, ce conțin și intervale obișnuite la adulți

Fracție	Proteine principale	Interval în %, Synevo (capilar)[4]	Interval în g/dL, MedlinePlus[1]	Ghidul complet
Albumină	Albumina	55,8-66,1%	3,6-4,8 g/dL	Albumina serică
Alfa-1	Alfa-1 antitripsina, orosomucoidul	2,9-4,9%	0,2-0,4 g/dL	Alfa-1 globulinele
Alfa-2	Haptoglobina, ceruloplasmina, alfa-2 macroglobulina	7,1-11,8%	0,6-0,9 g/dL	Alfa-2 globulinele
Beta (beta-1 și beta-2)	Transferina, complementul C3, lipoproteinele	4,7-7,2% (beta-1); 3,2-6,5% (beta-2)	0,6-1,1 g/dL	Beta-1 și beta-2 globulinele
Gama	Imunoglobulinele (IgG, IgA, IgM)	11,1-18,8%	0,8-1,8 g/dL	Gama globulinele
Proteine totale	Toate cele de mai sus	Intervalul de pe buletin	6,5-8,1 g/dL	Proteinele totale

Ca să treci din g/dL în g/L, înmulțești cu 10 (4,4 g/dL = 44 g/L). Laboratoarele locale Synevo, care lucrează pe gel, au alte intervale decât laboratorul central, care folosește electroforeza capilară^[4].

Cum se interpretează electroforeza proteinelor după forma curbei?

Medicii se uită la forma curbei și la benzile care se modifică împreună. Aceeași creștere a gama globulinelor poate fi banală sau importantă, după cum este largă sau îngustă^[2].

Tipare frecvente la electroforeza proteinelor serice și ce sugerează de obicei

Tipar	Ce se schimbă	Cauze frecvente
Inflamație acută	Alfa-1 și alfa-2 crescute, albumina uneori scăzută	Infecție, operație, traumatism, puseu al unei boli inflamatorii[2]
Inflamație cronică (policlonală)	Creștere largă, rotunjită, a întregii benzi gama	Infecție de durată, boală autoimună precum poliartrita reumatoidă sau lupusul, boală cronică de ficat[1][2]
Boală de ficat	Albumină scăzută și gama crescută larg	Ciroza hepatică, hepatita cronică[1][2]
Pierdere de proteine prin rinichi	Albumină scăzută, alfa-2 crescută	Sindromul nefrotic[1][2]
Componentă monoclonală (proteină M)	Un vârf îngust și ascuțit, de obicei în gama, uneori în beta	MGUS, mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenström, amiloidoză[2]
Gama scăzută (hipogamaglobulinemie)	Bandă gama mică, aplatizată	Medicamente care țintesc limfocitele B, leucemie limfocitară cronică, mielom, pierderi de proteine; rar un deficit imun moștenit[5]

Schimbările unei singure benzi sunt explicate în ghidul fiecărei fracții. Pe scurt, o bandă beta crescută apare des în lipsa de fier sau în sarcină, o alfa-1 scăzută poate trimite la deficitul de alfa-1 antitripsină, iar o alfa-2 scăzută la distrugerea globulelor roșii (hemoliză)^[1][2]. Sarcina scade albumina și crește globulinele alfa-2, beta și gama, iar la vârstnici gama poate fi mai mică^[4]. Electroforeza este doar un semn grosier de inflamație; pentru asta, medicul se bazează de obicei pe proteina C reactivă sau pe VSH.

Ce este componenta monoclonală (picul M) și cât de des e gravă?

Componenta monoclonală (proteina M sau paraproteina) este o cantitate mare dintr-un singur anticorp, identic, produs de o singură familie de plasmocite. Este o constatare, nu un diagnostic.

• Frecvent MGUS (gamapatie monoclonală de semnificație nedeterminată): găsită la 3,2% dintre persoanele de 50 de ani și peste și la 5,3% dintre cele de 70 de ani și peste, într-un mare studiu din Minnesota^[6]. În același studiu, banda era sub 1,0 g/dL în 63,5% din cazuri. MGUS nu dă simptome și se transformă într-un cancer al sângelui la aproximativ 1% dintre persoane pe an^[7].
• Posibil Mielom indolent (smoldering) sau macroglobulinemie Waldenström: o bandă mai mare sau mai multe plasmocite în măduva osoasă, încă fără afectarea organelor; cer o urmărire mai atentă^[7].
• Rar Mielom multiplu sau amiloidoză AL: se diagnostichează doar cu examen de măduvă osoasă și semne de afectare a organelor, precum calciu crescut, insuficiență renală, anemie sau leziuni osoase^[8]. Ghidul nostru despre mielomul multiplu explică aceste criterii.

Mărimea benzii contează, dar nu spune totul. MGUS înseamnă o bandă sub 3 g/dL, mai puțin de 10% plasmocite în măduvă și nicio afectare a organelor^[8]. În mielom, banda este de obicei peste 3 g/dL, dar până la o cincime dintre bolnavi au o bandă sub 1 g/dL^[2].

Într-o urmărire de 34 de ani a 1.384 de persoane cu MGUS, riscul de evoluție a fost de 10% la 10 ani și de 18% la 20 de ani. A fost cel mai mic (7% la 20 de ani, la MGUS de alt tip decât IgM) când banda era sub 1,5 g/dL și raportul kappa/lambda era normal^[9].

Ce analize urmează după o proteinogramă modificată?

Electroforeza este o imagine de ansamblu. Următoarele analize depind de tipar:

• Imunofixarea serică: arată tipul anticorpului monoclonal (IgG, IgA sau IgM, kappa sau lambda) și poate găsi o bandă prea mică pentru a se vedea pe curbă^[2][3]. Synevo notează pe buletin componenta monoclonală și recomandă atunci electroforeza cu imunofixare^[4].
• Lanțurile ușoare libere kappa și lambda din ser: le măsoară și le calculează raportul; ajută când un mielom produce doar lanțuri ușoare, fără bandă vizibilă^[3]. Vezi pagina despre raportul kappa/lambda.
• Imunoglobulinele cantitative: IgG, IgA și IgM; în mielom, un tip este des crescut, iar celelalte scăzute^[3].
• Electroforeza și imunofixarea din urină: de obicei din urina din 24 de ore, recomandate când se suspectează o boală a plasmocitelor^[2][3].
• Verificarea organelor: hemoleucograma, calciul seric și creatinina, pentru anemie, calciu crescut și afectarea rinichilor^[8].
• Repetarea electroforezei: la MGUS cu risc mic (tip IgG, bandă sub 1,5 g/dL, raport normal al lanțurilor ușoare), o nouă analiză la 6 luni, apoi la 2-3 ani dacă rămâne stabilă, sau mai devreme dacă apar simptome^[7].

O urmărire mai strânsă, la 6 luni și apoi în fiecare an, se recomandă când banda are 1,5 g/dL sau mai mult, când este de tip IgA sau IgM sau când raportul lanțurilor ușoare este anormal^[7]. Semnele de afectare a organelor duc la o consultație rapidă la hematolog^[8].

Cum te pregătești pentru proteinogramă?

Este o recoltare obișnuită de sânge venos, într-un tub fără anticoagulant (cu sau fără gel separator), din care se obține serul^[4]. Synevo acceptă proba pe nemâncate sau după masă^[4], iar alte laboratoare pot cere până la 12 ore de post^[1]: urmează instrucțiunile primite, cum explicăm în ghidul despre analizele pe nemâncate. Spune medicului despre vaccinuri și infecții recente și despre toate medicamentele, inclusiv anticoncepționalele și estrogenii, pentru că pot muta unele benzi^[1][4][10]. Nu opri singur un tratament.

Întrebări frecvente

Electroforeza proteinelor este un test pentru cancer?

Nu. Este o imagine generală a proteinelor din sânge, care poate arăta inflamație, boli de ficat sau de rinichi și probleme ale imunității. Este folosită pentru a căuta proteine monoclonale, dar cele mai multe benzi găsite se dovedesc a fi MGUS, care nu este cancer^[6][7].

O proteinogramă normală poate scăpa un mielom multiplu?

Da, uneori. Unele mieloame produc doar lanțuri ușoare, care pot să nu formeze o bandă vizibilă; aproximativ 10% dintre bolnavii de mielom au, dimpotrivă, o bandă gama scăzută^[2]. De aceea, când se suspectează un mielom, se adaugă imunofixarea și testul lanțurilor ușoare^[3].

Poate dispărea o bandă monoclonală?

O bandă de tip MGUS rămâne de obicei stabilă ani la rând; urmărirea are rolul de a verifica dacă nu crește^[7]. Medicul îți spune cât de des repeți analiza. Uneori, o bandă falsă apare din ser hemolizat, prea vechi sau cu fibrinogen ori proteina C reactivă foarte crescute^[4].

Care e diferența dintre electroforeza din ser și cea din urină?

Electroforeza serică studiază proteinele din sânge. Cea din urină caută proteinele care trec în urină, precum lanțurile ușoare (proteina Bence Jones), care pot scăpa la analiza de sânge^[3][10].

Deshidratarea poate schimba rezultatul?

Da. Deshidratarea concentrează sângele și poate crește albumina și proteinele totale; un vaccin sau o infecție recentă pot crește anticorpii din banda gama^[10]. Un rezultat la limită se repetă adesea, pur și simplu.

Articole înrudite

• Gama globulineleBanda anticorpilor, crescută sau scăzută, explicată pe larg
• Raportul kappa/lambdaTestul lanțurilor ușoare care urmează des după o bandă monoclonală
• Mielomul multipluSimptome, criterii de diagnostic și tratament
• Proteinele totaleCifra care duce adesea la o electroforeză
• HaptoglobinaProteina din alfa-2 care scade în hemoliză

Surse

1. MedlinePlus Medical Encyclopedia. Serum protein electrophoresis (în limba engleză). medlineplus.gov (consultat la 2 noiembrie 2026)
2. O'Connell TX, Horita TJ, Kasravi B. Understanding and interpreting serum protein electrophoresis. Am Fam Physician. 2005;71(1):105-112. aafp.org (PubMed 15663032, consultat la 2 noiembrie 2026)
3. American Cancer Society. Tests to find multiple myeloma (în limba engleză). cancer.org (consultat la 2 noiembrie 2026)
4. Synevo România. Electroforeza proteinelor serice: probă, pregătire, metodă, valori de referință, interferențe. synevo.ro (consultat la 2 noiembrie 2026)
5. Patel SY, Carbone J, Jolles S. The expanding field of secondary antibody deficiency: causes, diagnosis, and management. Front Immunol. 2019;10:33. doi:10.3389/fimmu.2019.00033 (consultat la 2 noiembrie 2026)
6. Kyle RA, Therneau TM, Rajkumar SV, et al. Prevalence of monoclonal gammopathy of undetermined significance. N Engl J Med. 2006;354(13):1362-1369. doi:10.1056/NEJMoa054494 (consultat la 2 noiembrie 2026)
7. Kyle RA, Durie BGM, Rajkumar SV, et al. Monoclonal gammopathy of undetermined significance (MGUS) and smoldering (asymptomatic) multiple myeloma: IMWG consensus perspectives risk factors for progression and guidelines for monitoring and management. Leukemia. 2010;24(6):1121-1127. doi:10.1038/leu.2010.60 (consultat la 2 noiembrie 2026)
8. Rajkumar SV, Dimopoulos MA, Palumbo A, et al. International Myeloma Working Group updated criteria for the diagnosis of multiple myeloma. Lancet Oncol. 2014;15(12):e538-e548. doi:10.1016/S1470-2045(14)70442-5 (consultat la 2 noiembrie 2026)
9. Kyle RA, Larson DR, Therneau TM, et al. Long-term follow-up of monoclonal gammopathy of undetermined significance. N Engl J Med. 2018;378(3):241-249. doi:10.1056/NEJMoa1709974 (consultat la 2 noiembrie 2026)
10. Testing.com. Protein electrophoresis and immunofixation electrophoresis (în limba engleză). testing.com (consultat la 2 noiembrie 2026)
11. Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ghidul asiguratului, capitolul „Analize de laborator și investigații imagistice”. cnas.ro (consultat la 2 noiembrie 2026)

Acest articol oferă informații generale despre sănătate. Nu înlocuiește consultul, diagnosticul sau tratamentul medical. O electroforeză modificată trebuie interpretată de medicul tău, împreună cu simptomele și celelalte analize.