Mielomul multiplu este un cancer al plasmocitelor, celulele imunitare din măduva osoasă care în mod normal produc anticorpi. Când o singură clonă de plasmocite se înmulțește necontrolat, ea înghesuie măduva sănătoasă și umple sângele cu un singur anticorp anormal, numit proteină M (paraproteină sau component monoclonal). Această proteină, împreună cu afectarea lentă a oaselor și a rinichilor pe care o produce, explică de ce boala este suspectată adesea pentru prima dată pornind de la o analiză de rutină, nu de la un simptom spectaculos. Societatea Română de Hematologie notează că mielomul multiplu este a doua formă de cancer ca frecvență în hematologie, deși rămâne un cancer rar.

În acest articol afli cum se dezvoltă boala, ce simptome merită atenție, ce analize de sânge și de urină urmărește medicul hematolog, cum funcționează astăzi stadializarea și tratamentul și ce a schimbat cercetarea recentă. Fiecare analiză descrisă aici face parte dintr-o evaluare condusă de un medic.

Ce este mielomul multiplu, pe înțelesul tuturor

Plasmocitele sunt forma finală a limfocitelor B, globulele albe care fabrică anticorpi împotriva infecțiilor. Măduva sănătoasă conține o populație variată de plasmocite, fiecare producând un anticorp ușor diferit. În mielom, un singur plasmocit capătă modificări genetice, se copiază iar și iar, iar toți descendenții lui produc același anticorp sau fragment de anticorp, care nu are nicio utilitate.

De aici decurg două probleme. Clona care se extinde ocupă spațiul de care are nevoie producția normală de sânge, așa că scad globulele roșii, globulele albe care luptă cu infecțiile și trombocitele. În același timp, proteina anormală trece prin rinichi, iar tumora eliberează semnale care dizolvă osul mai repede decât îl poate reface organismul.

Cum devine un plasmocit normal o celulă de mielom

Primele evenimente genetice activează de obicei gene de creștere în plasmocit, prin schimburi între cromozomi sau copii în plus ale unei părți din cromozomul 1. Alte modificări se adună de-a lungul anilor, unul dintre motivele pentru care mielomul este mai ales o boală a vârstei înaintate. Unele dintre ele, cum ar fi pierderea unei regiuni a cromozomului 17, marchează o formă mai agresivă și influențează tratamentul recomandat de specialist.

MGUS și mielomul „mocnit”, etapele liniștite dinainte

Aproape fiecare caz este precedat de gamapatia monoclonală cu semnificație nedeterminată, prescurtată MGUS: o cantitate mică de proteină M, fără afectarea vreunui organ. MGUS este frecventă, iar cei mai mulți oameni care o au nu fac niciodată un cancer al sângelui. Mielomul mocnit (smoldering) se află între MGUS și boala activă, cu mai multe plasmocite anormale în măduvă, dar tot fără afectarea organelor. Distincția contează, pentru că decide dacă o persoană este doar monitorizată sau tratată.

Mielom multiplu: simptome și primele semne

Mielomul timpuriu nu dă adesea niciun simptom, iar multe diagnostice încep cu un rezultat de laborator neașteptat. Când apar simptome, ele vin din cele patru tipuri de afectare a organelor pe care specialiștii le grupează sub literele CRAB.

Tiparul CRAB pe care îl caută medicii

  • Calciu (C): calciul eliberat din osul care se dizolvă produce sete, urinări dese, constipație, greață și „ceață” mentală.
  • Rinichi (R, de la „renal”): funcția rinichilor scade, adesea fără semne la început, fiind descoperită doar printr-o analiză de sânge.
  • Anemie (A): un număr scăzut de globule roșii produce oboseală, lipsă de aer la efort și paloare.
  • Oase (B, de la „bone”): dureri în coloană, coaste, piept sau șolduri și fracturi după eforturi mici.

Semne ușor de pus pe seama altor cauze

Pentru că aceste acuze sunt atât de obișnuite, diagnosticul întârzie adesea. Durerea de spate persistentă pusă pe seama „uzurii”, infecțiile repetate ale plămânilor sau ale căilor urinare, scăderea în greutate fără explicație, furnicăturile în picioare și oboseala care nu trece cu odihna merită toate spuse medicului, mai ales când apar împreună. Înghesuirea măduvei produce frecvent anemie, motiv pentru care o anemie fără explicație la un vârstnic este de obicei investigată, nu doar tratată cu fier.

Mielom multiplu: cauze și factori de risc

Nimic din ce face o persoană nu provoacă mielomul, iar în prezent el nu poate fi prevenit. Cercetarea a identificat factori care cresc probabilitatea statistică de a-l dezvolta, nu certitudinea.

  • Vârsta: cele mai multe diagnostice se pun după 60 de ani, iar vârsta mediană se situează spre 70 de ani.
  • Sexul: bărbații sunt diagnosticați ceva mai des decât femeile.
  • Originea: datele americane arată o incidență de aproximativ două ori mai mare la persoanele de culoare decât la cele albe, iar MGUS tinde să apară mai devreme.
  • Istoricul familial: un părinte sau un frate cu mielom sau MGUS crește moderat riscul.
  • O MGUS sau un mielom mocnit deja existent, cel mai puternic factor de predicție.
  • Obezitatea și unele expuneri profesionale sau din mediu, pentru care dovezile sunt mai puțin sigure.

Mayo Clinic publică un rezumat pentru pacienți despre factorii de risc ai mielomului multiplu (în limba engleză).

Mielom multiplu analize: cum se pune diagnosticul

Diagnosticul se sprijină pe trei piloni: analizele de laborator care detectează proteina anormală și consecințele ei, o probă de măduvă osoasă care numără plasmocitele anormale și imagistica care caută leziunile osoase. Niciun rezultat izolat nu este decisiv. În România, primul pas pornește adesea de la medicul de familie: Societatea Română de Hematologie arată că boala ar putea fi suspectată mult mai ușor prin analize uzuale (hemoleucogramă, creatinină, uree și electroforeza proteinelor serice), iar confirmarea și tratamentul se fac de medicul hematolog, la care ajungi cu bilet de trimitere.

Analizele de sânge și de urină folosite în evaluare

Evaluarea începe de obicei cu analize de rutină: hematologul cere o hemoleucogramă completă. Urmează studiile proteinelor și biochimia. Tabelul de mai jos explică ce aduce fiecare analiză.

AnalizăCe măsoarăDe ce contează în mielom
Hemoleucogramă completăGlobule roșii, globule albe și trombociteArată anemia și scăderea celulelor produse de înghesuirea măduvei
Electroforeza proteinelor sericeMărimea fiecărei benzi de proteine din sângeEvidențiază un singur „vârf” ascuțit, proteina M, de obicei în zona gama
ImunofixareaTipul de anticorp căruia îi aparține vârfulNumește clasa exactă, de exemplu IgG kappa
Lanțurile ușoare libere sericeFragmente de anticorpi care circulă nelegateGăsește mielomul care produce doar fragmente și urmărește răspunsul la tratament
Proteinele totale și albuminaEchilibrul general al proteinelor din serProteinele totale mari cu albumina mică indică adesea o proteină monoclonală
Calciul sericCalciul care circulă în sânge (în mg/dL pe buletinele din România)Valorile mari semnalează distrugere activă a osului și cer evaluare urgentă
Creatinina și RFGeCapacitatea de filtrare a rinichilorValorile care se înrăutățesc sugerează lezarea rinichilor de către lanțurile ușoare
Beta-2 microglobulina și LDHMasa tumorală și ritmul de înnoire a celulelorSe folosesc împreună cu genetica pentru stabilirea stadiului
Proteinuria din urina de 24 de ore, cu electroforezăProteinele pierdute prin urină într-o zi întreagăDetectează lanțurile ușoare care trec prin rinichi (proteina Bence Jones)

Mai multe dintre aceste rânduri îți vor părea cunoscute de la controalele obișnuite. Hemoleucograma raportează valoarea hemoglobinei, iar o biochimie de bază măsoară proteinele totale. Aceeași biochimie raportează calciul seric total, în timp ce monitorizarea rinichilor urmărește creatinina serică. Laboratoarele calculează în plus rata estimată de filtrare glomerulară, care pe buletinele decontate de CNAS trebuie trecută lângă fiecare creatinină.

Studiile proteinelor sunt partea pe care cei mai mulți oameni nu au văzut-o niciodată. Electroforeza proteinelor serice separă proteinele din sânge în benzi și cuantifică fracțiunea gama-globulinelor, unde apar cele mai multe proteine M. Aceeași curbă raportează și fracțiunea beta-2-globulinelor, unde se află un număr mai mic dintre ele. Când rinichii sunt implicați, echipa poate cere colectarea urinei pe 24 de ore pentru proteine.

Biopsia de măduvă și imagistica

O probă de măduvă, recoltată din spatele osului bazinului cu anestezie locală, arată ce procent din măduvă îl reprezintă plasmocitele clonale și permite testarea genetică a acestor celule. Imagistica a trecut dincolo de radiografiile simple: tomografia de corp întreg cu doză mică, RMN-ul sau PET-CT-ul găsesc leziunile osoase mult mai devreme.

Ce cer de fapt criteriile de diagnostic

O actualizare din 2024 a unui hematolog de la Mayo Clinic formulează definiția modernă: cel puțin 10 % plasmocite clonale în măduvă sau o tumoră de plasmocite dovedită prin biopsie, plus cel puțin un eveniment care definește mielomul. Aceste evenimente sunt afectările CRAB descrise mai sus sau unul dintre cei trei biomarkeri: 60 % sau mai multe plasmocite clonale, un raport foarte mare între lanțul ușor liber implicat și cel neimplicat sau mai mult de o leziune focală la RMN. Calea biomarkerilor permite începerea tratamentului înainte să apară afectarea organelor.

Stadializarea

Stadializarea folosește Sistemul Internațional de Stadializare Revizuit, care combină albumina, beta-2 microglobulina, LDH-ul și profilul genetic al plasmocitelor în trei stadii. Un stadiu este un instrument de planificare și o medie statistică, nu o prognoză pentru o anumită persoană. Societatea Română de Hematologie notează totuși că supraviețuirea este de două ori mai mare în stadiul I decât în stadiul III, de unde importanța diagnosticului timpuriu.

Mielom multiplu tratament: opțiunile de astăzi

Societatea Română de Hematologie arată că în România există terapii moderne pentru mielomul multiplu, disponibile la standarde internaționale, iar SRH publică un ghid național de diagnostic și tratament actualizat în 2026. Hematologul îți explică ce se aplică în cazul tău și cum se face accesul la tratament prin sistemul public.

Combinațiile de primă linie

Tratamentul modern de inducție combină trei sau patru clase de medicamente care atacă plasmocitul din unghiuri diferite: un inhibitor de proteazom, cum ar fi bortezomibul, un medicament imunomodulator, cum ar fi lenalidomida, un corticosteroid și, tot mai des, un anticorp îndreptat împotriva markerului CD38 de pe suprafața plasmocitului. Se administrează în cicluri, pe parcursul mai multor luni, în mare parte în ambulatoriu.

Transplantul de celule stem

Pentru pacienții în formă bună, chimioterapia în doze mari urmată de transplantul propriilor celule stem, recoltate în prealabil, rămâne un pas standard de consolidare. Celulele readministrate refac măduva după chimioterapie; nu sunt o grefă de la un donator. Unele persoane cu boală de risc standard își recoltează acum celulele stem și amână transplantul până la prima recădere.

Când boala revine

Mielomul este de obicei o boală cu recăderi, iar tratamentele ulterioare se aleg dintr-o listă tot mai lungă. Două clase noi țintesc BCMA, o proteină de pe suprafața celulei de mielom: terapia cu celule CAR-T, în care limfocitele T ale pacientului sunt reprogramate să o recunoască, și anticorpii bispecifici, care leagă fizic un limfocit T de o celulă de mielom.

Îngrijirea de susținere, la fel de importantă ca medicamentele anticanceroase

  • Protecția oaselor cu bifosfonați sau denosumab, plus radioterapie pe o leziune dureroasă la nevoie. Boala osoasă din mielom poate semăna cu osteoporoza, deși obiectivele tratamentului diferă.
  • Protecția rinichilor: lichide din belșug, evitarea antiinflamatoarelor și a substanțelor de contrast când e posibil și scăderea rapidă a nivelului lanțurilor ușoare. Depozitele netratate de lanțuri ușoare pot duce la boală cronică de rinichi.
  • Prevenirea infecțiilor prin vaccinare și, uneori, antibiotice preventive sau imunoglobuline de substituție.

Când să mergi la medic

Niciunul dintre semnele de mai jos nu dovedește un mielom. Toate justifică o consultație.

  • Durere osoasă în spate, coaste sau șolduri care durează mai mult de câteva săptămâni, te trezește noaptea sau apare după o lovitură banală.
  • O fractură după o cădere care nu ar fi trebuit să rupă nimic.
  • Oboseală cu lipsă de aer sau o anemie descoperită la un control de rutină.
  • Infecții repetate într-o perioadă scurtă.
  • Sete intensă, urinări dese, constipație și confuzie apărute împreună, care pot indica un calciu mare și cer evaluare în aceeași zi.
  • O creatinină care crește sau o urină care face spumă persistent.
  • Un buletin de analize care menționează o proteină monoclonală, o paraproteină sau un raport anormal al lanțurilor ușoare libere.

Ia cu tine buletinele de analize anterioare. O valoare izolată spune puțin; direcția în care evoluează de-a lungul lunilor spune mult.

Viața cu mielom multiplu și speranța de viață

Supraviețuirea s-a îmbunătățit considerabil în ultimele două decenii, iar mulți oameni trăiesc acum cu mielomul ca boală de lungă durată, gestionată prin faze alternative de tratament și remisiune. Speranța de viață variază foarte mult de la o persoană la alta, în funcție de stadiu, genetică, rinichi și starea generală, așa că singura estimare cu sens este cea pe care ți-o dă hematologul. Monitorizarea se face mai ales prin analize: nivelul proteinei M sau al lanțurilor ușoare libere se măsoară la intervale, alături de hemoleucogramă, calciu și funcția rinichilor. Un marker care crește deschide o discuție, nu o schimbare automată de tratament.

Măsurile practice ajută. Activitatea fizică cu încărcare, adaptată rezistenței oaselor, hidratarea constantă, vaccinarea, un control stomatologic înainte de începerea medicamentelor care protejează oasele și o listă clară de medicamente de evitat reduc toate complicațiile. Oboseala și greutatea emoțională a unui diagnostic de cancer de lungă durată sunt motive legitime să ceri sprijin, nu lucruri de îndurat în tăcere.

Noutăți științifice

Cercetarea din ultimii trei ani a schimbat felul în care boala este depistată, monitorizată și tratată. Iată ce au găsit cele mai relevante studii și ce înseamnă în practică.

Intervalele de referință pentru lanțurile ușoare libere erau prea largi

Un studiu național de screening din Islanda a măsurat lanțurile ușoare libere la zeci de mii de adulți și a arătat că intervalele de referință folosite de mult timp de laboratoare semnalează mult mai mulți oameni decât ar fi necesar. Cu intervale revizuite, ajustate după vârstă, numărul persoanelor etichetate cu o anomalie a lanțurilor ușoare a scăzut cu peste patru cincimi, iar niciuna dintre cele reclasificate ca normale nu a dezvoltat o boală a sângelui în aproximativ cinci ani de urmărire.

Ce înseamnă pentru tine: un rezultat al lanțurilor ușoare libere ieșit din interval pe un singur buletin nu este adesea un semn de cancer, mai ales la vârstnici și la persoanele ai căror rinichi filtrează mai puțin eficient. Este un motiv ca medicul să privească întregul tablou, nu un motiv să te gândești la ce e mai rău.

MGUS este frecventă, iar testarea funcționează cel mai bine când este țintită

O analiză din 2025, publicată într-o revistă de top de medicină internă, a concluzionat că MGUS afectează aproape un adult din douăzeci și că probabilitatea de a evolua spre o boală malignă este de aproximativ 0,5-1 % pe an. Autorii argumentează că testarea pentru proteina M ar trebui rezervată situațiilor în care se suspectează cu adevărat o boală a plasmocitelor sau o afectare de organ asociată.

Ce înseamnă pentru tine: dacă o analiză a găsit o proteină M, cel mai probabil rezultat, de departe, este o monitorizare stabilă, fără simptome. MGUS cu risc mic poate evita de obicei complet biopsia de măduvă și imagistica avansată.

Mielomul mocnit: supraveghere atentă sau tratament precoce

O analiză din 2026 a unui mare centru oncologic a arătat cum separă acum specialiștii mielomul mocnit cu risc mic, care se comportă mult ca MGUS, de mielomul mocnit cu risc mare, în care aproape jumătate dintre pacienți evoluează spre boală activă în doi ani. Pentru grupul cu risc mare, atât tratamentul precoce, cât și supravegherea atentă sunt considerate rezonabile, iar alegerea se face împreună cu pacientul, după cântărirea beneficiilor și a efectelor adverse.

Ce înseamnă pentru tine: un diagnostic de mielom mocnit nu este o urgență terapeutică, dar categoria de risc atribuită schimbă cu adevărat planul, motiv pentru care evaluarea inițială este atât de amănunțită.

Combinații de patru medicamente pentru boala nou diagnosticată

Un studiu randomizat amplu publicat în 2024 a adăugat un anticorp anti-CD38, isatuximabul, la schema standard de trei medicamente, la pacienți care nu erau candidați pentru transplant. Un studiu randomizat este unul în care participanții sunt repartizați la tratamente prin tragere la sorți, ceea ce face comparația credibilă. Al patrulea medicament a ținut boala sub control considerabil mai mult timp, iar un alt studiu, raportat în 2025, a ajuns la o concluzie asemănătoare cu daratumumabul.

Ce înseamnă pentru tine: inducția cu patru medicamente este acum un punct de plecare frecvent, inclusiv pentru vârstnicii cărora altădată li s-ar fi oferit mai puțin. Înseamnă însă și mai multe vizite și mai multe efecte adverse de urmărit.

Rezultatele de laborator încep să ghideze intensitatea tratamentului

Într-un studiu din 2025, pacienții a căror măduvă nu mai arăta boală reziduală măsurabilă după o inducție puternică cu patru medicamente, adică mai puțin de o celulă de mielom la o sută de mii de celule normale, măsurat cu o tehnică foarte sensibilă, au evoluat la fel de bine cu cicluri suplimentare din aceleași medicamente ca și cu un transplant de celule stem.

Ce înseamnă pentru tine: monitorizarea de laborator foarte sensibilă trece din cercetare în luarea deciziilor. Rezultatele sunt recente și au nevoie de o urmărire mai lungă înainte ca practica să se schimbe peste tot, dar direcția este spre un tratament adaptat răspunsului măsurat, nu doar protocolului.

Rinichii își revin mai bine când afectarea este prinsă devreme

O analiză din 2024 despre boala renală din mielom a subliniat că cea mai frecventă formă de lezare a rinichilor vine din lanțurile ușoare care precipită în tubii renali, că această lezare dezvăluie adesea chiar mielomul și că refacerea rinichilor depinde mult de cât de repede și cât de mult este scăzut nivelul lanțurilor ușoare libere.

Ce înseamnă pentru tine: o creatinină care o ia în direcția greșită merită atenție promptă, nu o abordare de tip „mai așteptăm”, iar lanțurile ușoare libere sunt markerul cel mai strâns legat de revenirea funcției rinichilor.

Glosar

TermenDefiniție
PlasmocitO globulă albă matură din măduva osoasă, al cărei rol este să producă anticorpi împotriva infecțiilor.
Proteina MNumită și proteină monoclonală, paraproteină sau component monoclonal. Anticorpul unic, identic, produs în cantitate mare de clona de mielom.
Lanțuri ușoare libereFragmente mici de anticorpi care circulă fără să fie legate de un anticorp complet. Se măsoară în sânge ca kappa și lambda.
Electroforeza proteinelor sericeO tehnică de laborator care separă proteinele din sânge în benzi, după mărime și sarcină, evidențiind un vârf anormal.
CRABUn mijloc de memorare pentru cele patru tipuri de afectare a organelor în mielomul activ: calciu, rinichi, anemie, oase.
MGUSGamapatia monoclonală cu semnificație nedeterminată. O proteină M mică, fără afectarea organelor și fără nevoie de tratament.
Mielom mocnitO etapă intermediară, cu mai multe plasmocite anormale decât în MGUS, dar tot fără afectarea organelor.
HipercalcemieUn nivel al calciului din sânge peste intervalul normal, care în mielom reflectă distrugerea osului.
Biopsie de măduvă osoasăO probă de măduvă recoltată din osul bazinului, pentru numărarea plasmocitelor și testarea lor genetică.
Boală reziduală măsurabilăNumere foarte mici de celule de mielom rămase, pe care doar metodele de laborator foarte sensibile le pot detecta.

Întrebări frecvente

Care este adesea primul semn al mielomului multiplu?

Nu există un singur prim semn. La mulți oameni, primul indiciu este o valoare de laborator anormală, descoperită din alt motiv, cum ar fi o anemie, proteine totale mari, un calciu crescut sau o creatinină care a urcat. Când un simptom vine primul, cel mai des este o durere osoasă persistentă în spate, coaste sau șolduri, care nu se comportă ca o durere musculară obișnuită. Pentru că aceste constatări au multe alte explicații, succesiunea este mereu aceeași: medicul pune rezultatul în context, apoi decide dacă sunt necesare studiile proteinelor.

Ce valori la analize pot sugera un mielom multiplu?

O analiză de rutină poate ridica suspiciunea, dar nu poate confirma diagnosticul. O biochimie standard poate arăta proteine totale mari, albumină mică, calciu crescut sau funcție renală scăzută, iar hemoleucograma poate arăta anemie. Confirmarea unei boli a plasmocitelor cere studii specifice ale proteinelor, adică electroforeza proteinelor serice, imunofixarea și măsurarea lanțurilor ușoare libere, urmate de obicei de biopsia de măduvă și de imagistică. Aceste analize suplimentare sunt cerute de medic atunci când tabloul de ansamblu le justifică; intervalele de referință diferă de la un laborator la altul.

Diferă simptomele mielomului multiplu la femei?

Boala se comportă în mare la fel la bărbați și la femei, iar tiparul CRAB este același. Mielomul este diagnosticat ceva mai des la bărbați. Ce diferă în practică este felul în care sunt interpretate simptomele: durerea de spate și oboseala la o femeie după menopauză pot fi puse întâi pe seama osteoporozei sau a menopauzei, ceea ce poate întârzia studiile proteinelor. Să spui că durerea este persistentă, îți tulbură somnul sau a apărut după un incident minor ajută la orientarea evaluării.

Este mielomul multiplu ereditar?

Mielomul nu este o boală moștenită în felul în care unele boli trec direct de la părinte la copil și nu există un test genetic de rutină pentru membrii familiei. Un părinte sau un frate cu mielom sau cu MGUS îți crește totuși moderat riscul, așa că este o informație utilă pentru medic. Modificările genetice care conduc boala sunt dobândite în timpul vieții, într-un singur plasmocit, nu sunt prezente din naștere în toate celulele corpului.

Durerea osoasă din mielom vine și pleacă?

Poate, mai ales la început. Durerea dintr-un os slăbit se agravează adesea la mișcare și se ameliorează la repaus, așa că poate părea că fluctuează săptămâni la rând. Ce o deosebește de o durere de spate mecanică obișnuită este că tinde să persiste în timp, te poate trezi noaptea și poate apărea brusc și puternic dacă se produce o fractură mică. O durere care își schimbă caracterul, devine constantă sau urmează unei lovituri minore trebuie evaluată, nu tratată doar cu calmante fără rețetă.

Mielomul multiplu se vindecă?

Mielomul este descris în general ca tratabil, nu ca vindecabil, iar cei mai mulți oameni trec prin perioade de remisiune și recădere. Această perspectivă a devenit mai optimistă în ultimele două decenii: terapiile combinate, transplantul și tratamentele imune mai noi au prelungit considerabil supraviețuirea, iar o minoritate de oameni rămân fără boală detectabilă mulți ani. Evoluția variază mult în funcție de stadiu, genetică, funcția rinichilor și starea generală, așa că singura estimare cu sens este cea pe care ți-o dă hematologul pentru situația ta.

Surse

  • Mayo Clinic — Multiple myeloma: symptoms and causes, 2025 (în limba engleză) — mayoclinic.org
  • MedlinePlus, National Library of Medicine — Multiple myeloma, 2025 (în limba engleză) — medlineplus.gov
  • Cleveland Clinic — Multiple myeloma: diagnosis, staging and treatment, 2025 (în limba engleză) — my.clevelandclinic.org
  • Rajkumar SV — Multiple myeloma: 2024 update on diagnosis, risk-stratification, and management — American Journal of Hematology, 2024 (în limba engleză) — doi.org/10.1002/ajh.27422
  • Liu Y, Parks AL — Diagnosis and management of monoclonal gammopathy of undetermined significance: a review — JAMA Internal Medicine, 2025 (în limba engleză) — doi.org/10.1001/jamainternmed.2024.8124
  • Einarsson Long T, Rognvaldsson S, Thorsteinsdottir S, et al. — New definition of light chain monoclonal gammopathy of undetermined significance — JAMA Oncology, 2025 (în limba engleză) — doi.org/10.1001/jamaoncol.2025.1285
  • Zanwar S, Kumar S, Rajkumar SV — Diagnosis, risk stratification and management of smouldering multiple myeloma — Nature Reviews Clinical Oncology, 2026 (în limba engleză) — doi.org/10.1038/s41571-026-01119-0
  • Facon T, Dimopoulos MA, Leleu XP, et al. — Isatuximab, bortezomib, lenalidomide, and dexamethasone for multiple myeloma — New England Journal of Medicine, 2024 (în limba engleză) — doi.org/10.1056/NEJMoa2400712
  • Usmani SZ, Facon T, Hungria V, et al. — Daratumumab plus bortezomib, lenalidomide and dexamethasone for transplant-ineligible or transplant-deferred newly diagnosed multiple myeloma: the randomized phase 3 CEPHEUS trial — Nature Medicine, 2025 (în limba engleză) — doi.org/10.1038/s41591-024-03485-7
  • Perrot A, Moreau P, Avet-Loiseau H, et al. — Measurable residual disease-guided therapy in newly diagnosed myeloma — New England Journal of Medicine, 2025 (în limba engleză) — doi.org/10.1056/NEJMoa2505133
  • Bridoux F, Leung N, Nasr SH, et al. — Kidney disease in multiple myeloma — La Presse Medicale, 2024 (în limba engleză) — doi.org/10.1016/j.lpm.2024.104264
  • Societatea Română de Hematologie — Mielom multiplu: cauze, diagnostic, tratament și importanța depistării precoce, 2025 — srh.org.ro
  • Societatea Română de Hematologie — Ghid de diagnostic și tratament în mielomul multiplu, iunie 2026 — srh.org.ro (PDF)
  • Synevo România — Mielom multiplu: o formă de cancer hematologic (electroforeza proteinelor, imunofixare, beta-2 microglobulină) — synevo.ro

Lecturi suplimentare

Înțelege-ți analizele cu BloodSense

Bolile plasmocitelor se urmăresc prin cifre pe o pagină: proteine totale, albumină, calciu, creatinină, hemoglobină și lanțuri ușoare libere, măsurate iar și iar în timp. Să vezi ce reprezintă fiecare valoare și dacă se mișcă face aceste consultații mult mai puțin derutante. BloodSense citește buletinele tale de sânge, urină și scaun și ți le explică pe înțelesul tău. Raportul personalizat, realizat cu ajutorul IA, te ajută să-ți înțelegi rezultatele; nu pune diagnostice și nu înlocuiește medicul.

Încarcă-ți analizele și primește-ți raportul personalizat în câteva minute