Limfom Hodgkin și non-Hodgkin: simptome, analize, biopsie și tratament

Simptomele de limfom încep adesea în liniște: un nodul nedureros pe gât, o serie de nopți cu transpirații abundente sau o oboseală pe care odihna nu o rezolvă. Pentru că aceleași semne însoțesc infecțiile obișnuite, cei mai mulți oameni care le observă nu au cancer. O umflătură care persistă mai multe săptămâni merită totuși o evaluare atentă. Limfomul este un cancer al sistemului limfatic, rețeaua de vase, ganglioni și organe care transportă celulele imunitare prin corp. În acest articol afli ce semne contează cu adevărat, prin ce se deosebesc limfomul Hodgkin și limfomul non-Hodgkin, ce pot și ce nu pot spune analizele de sânge, de ce biopsia ganglionară este singurul test care confirmă diagnosticul și cum s-a schimbat tratamentul odată cu terapia CAR-T și anticorpii bispecifici.

Ce este limfomul și unde începe?

Limfomul pornește din limfocite, globulele albe care patrulează prin corp în căutarea infecțiilor. Ele circulă prin sistemul limfatic, o a doua circulație care merge în paralel cu vasele de sânge, presărată cu sute de mici stații de filtrare numite ganglioni limfatici, grupați pe gât, la axile, în piept, în abdomen și în zona inghinală. Splina, timusul, amigdalele și măduva osoasă fac parte din același sistem.

În limfom, un limfocit dobândește modificări genetice care îi permit să se dividă fără oprire și să ignore semnalul normal de a muri. Urmașii lui se adună în ganglioni și în țesutul limfatic, motiv pentru care un nodul nedureros, care crește, este primul simptom clasic pe care îl observă oamenii. Pentru că țesutul limfatic există aproape peste tot, boala poate porni și din stomac, piele, creier, os sau tiroidă.

Limfomul Hodgkin și limfomul non-Hodgkin, față în față

Anatomopatologii recunosc peste șaptezeci de subtipuri, grupate în două familii, iar deosebirea influențează stadializarea, intensitatea tratamentului și perspectiva. Limfomul Hodgkin este definit de o celulă anormală anume, vizibilă la microscop, celula Reed-Sternberg; tot restul intră în categoria limfomului non-Hodgkin. Ghidul Societății Române de Hematologie pentru limfomul Hodgkin la adult arată că această boală reprezintă sub 1% din totalul cancerelor, cu o incidență în Uniunea Europeană de 2,3 cazuri la 100.000 de locuitori pe an, și că a fost prima neoplazie a adultului la care s-a demonstrat că chimioterapia poate vindeca.

Limfom Hodgkin simptome și cum se simt de fapt

Simptomele limfomului, Hodgkin sau non-Hodgkin, sunt în principal ganglionii umflați și nedureroși plus semnele generale numite „simptome B”: febră fără infecție, transpirații nocturne abundente și scădere în greutate. Niciun semn nu arată singur spre limfom. Ce atrage atenția medicului este un tipar, pentru că simptomele tind să apară împreună: o umflătură care nu se retrage, combinată cu semne generale fără o explicație evidentă.

Ganglionii umflați, cel mai frecvent prim semn

Nodulul observat primul este de obicei un ganglion pe gât, deasupra claviculei, la axilă sau în zona inghinală. Față de ganglionii sensibili și mobili dintr-o infecție în gât, un ganglion afectat de limfom este mai des nedureros, ferm sau elastic, se micșorează greu și crește treptat în săptămâni, nu în zile. Mărimea singură nu dovedește nimic: mulți oameni au ganglioni mici, palpabili permanent, rămași după infecții vechi.

Cele trei semne generale numite „simptome B”

Trei semne generale cântăresc mult, pentru că arată că este afectat tot sistemul, nu un singur ganglion. Medicii le grupează sub numele de simptome B:

• Febră peste 38 °C fără o infecție găsită, care vine și pleacă adesea timp de săptămâni.
• Transpirații nocturne atât de abundente încât udă pijamaua sau lenjeria de pat, nu doar senzația de cald.
• Scădere în greutate nedorită de peste o zecime din greutatea corpului în șase luni.

Mâncărimea persistentă fără erupție, durerea în ganglioni după consumul de alcool și oboseala pe care somnul nu o ridică sunt raportate și ele, mai ales în limfomul Hodgkin; ghidul Societății Române de Hematologie le enumeră printre elementele de căutat obligatoriu la consultație.

Simptomele care depind de loc

Pentru că țesutul limfatic este peste tot, simptomele variază după locul în care s-a instalat boala. Ganglionii din piept pot apăsa pe căile respiratorii și dau tuse seacă, lipsă de aer sau o apăsare în spatele sternului. Boala din abdomen poate aduce senzația de sațietate după mese mici, balonare sau durere de burtă, iar o splină mărită dă disconfort sub coastele din stânga. Limfomul din măduva osoasă înghesuie producția normală de sânge, motiv pentru care unii oameni ajung la medic palizi și cu lipsă de aer, cu vânătăi ușoare sau cu infecții repetate.

Când să mergi la medic pentru un ganglion umflat

Cei mai mulți ganglioni umflați sunt reactivi: cresc pentru că sistemul imunitar își face treaba, apoi se retrag în două-trei săptămâni. O analiză din 2024 despre ganglionii măriți de cauză necunoscută a propus o regulă simplă pentru adulți: orice ganglion încă anormal după două săptămâni trebuie considerat suspect și investigat, nu urmărit la nesfârșit.

Programează-te la medicul de familie fără să mai aștepți dacă observi oricare dintre următoarele:

• Un nodul prezent de mai mult de două-trei săptămâni, care nu se micșorează.
• Un ganglion nedureros, tare sau fix, care nu alunecă sub deget.
• Un ganglion mai mare de aproximativ 2,5 cm sau care crește clar.
• O umflătură chiar deasupra claviculei, care merită evaluată prompt la orice mărime.
• Ganglioni umflați împreună cu febră, transpirații nocturne abundente sau scădere în greutate neexplicată.
• Mai multe zone de ganglioni care cresc în același timp.

Cere îngrijire în aceeași zi sau sună la 112 pentru lipsă de aer, umflarea feței sau a gâtului cu vene vizibil dilatate ori durere abdominală puternică, ce pot arăta o masă care apasă pe structuri importante.

Limfom Hodgkin cauze și factori de risc

Limfomul nu este contagios, nu se moștenește în mod direct, iar la cei mai mulți oameni nu se găsește niciodată o cauză. Nimic din ce ai făcut nu ți-a produs simptomele. Cercetarea a identificat situații care schimbă puțin probabilitățile, de obicei prin stimularea de lungă durată a limfocitelor sau prin slăbirea supravegherii imunitare.

• Vârsta, cu un risc care crește de-a lungul vieții adulte pentru cele mai multe subtipuri non-Hodgkin.
• Un sistem imunitar slăbit, din cauza medicamentelor după transplant, a unei imunodeficiențe moștenite sau a unei infecții care distruge apărarea imunitară. Evaluarea include adesea testarea pentru HIV.
• Anumite infecții, mai ales virusul Epstein-Barr, virusul care produce și mononucleoza, alături de Helicobacter pylori în stomac și de hepatita C.
• Boli autoimune vechi, cum sunt poliartrita reumatoidă, lupusul sau boala celiacă.
• Expunerea profesională la unele pesticide și solvenți industriali.
• Chimioterapie sau radioterapie făcute anterior pentru un alt cancer.
• O rudă de gradul întâi cu limfom, care crește modest riscul relativ, în timp ce riscul absolut rămâne mic.

Faptul că ai unul sau mai mulți dintre acești factori nu înseamnă că vei face limfom. Prezentarea pentru pacienți a Institutului Național de Cancer din Statele Unite, despre limfom (în limba engleză), spune același lucru: nu există un test de screening dovedit sau o strategie de prevenție pentru populația generală, de aceea contează mai mult să observi simptomele care persistă decât să încerci să previi boala.

Ce analize se fac și cum se pune diagnosticul de limfom

Aceasta este partea pe care pacienții o înțeleg cel mai des greșit, așa că merită spusă clar: analizele de sânge susțin evaluarea limfomului, dar nu îl stabilesc niciodată. Doar o probă de țesut examinată de un medic anatomopatolog face asta. Cei mai mulți oameni ajung în acest punct după ce medicul a cerut o hemoleucogramă completă.

Ce pot și ce nu pot arăta analizele de sânge

Hemoleucograma nu poate diagnostica limfomul, iar un rezultat complet normal nu îl exclude: mulți oameni cu boală timpurie au valori complet normale. Ce face ea este să semnaleze consecințe și să ridice întrebări. Ghidul Societății Române de Hematologie enumeră ca analize obligatorii în limfomul Hodgkin hemoleucograma, VSH, proteina C reactivă, fosfataza alcalină, transaminazele, LDH și albumina serică, plus testarea pentru hepatitele B și C și pentru HIV.

• Buletinul arată hemoglobina, care poate scădea dacă este afectată măduva sau dacă inflamația durează.
• Aceeași probă dă numărul de trombocite, uneori scăzut când măduva este aglomerată.
• Formula leucocitară arată numărul de limfocite, care poate fi mare, mic sau complet obișnuit.
• Oncologii măsoară și o enzimă numită lactat-dehidrogenază (LDH); o valoare crescută sugerează o masă tumorală mai mare și intră în scorurile de prognostic.
• Unele evaluări includ viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), un marker de inflamație folosit în stadializarea limfomului Hodgkin.
• Înainte de începerea tratamentului, echipa verifică analizele de rinichi și de ficat și acidul uric, pentru că celulele tumorale care mor rapid inundă sângele cu produși de degradare.

Fiecare dintre aceste rezultate are zeci de explicații benigne: un marker de inflamație crescut după o infecție respiratorie este mult mai frecvent decât un cancer, iar o hemoglobină scăzută reflectă mult mai des anemia prin lipsă de fier. De aceea rezultatele se citesc împreună cu examenul clinic și cu imagistica, niciodată singure.

Biopsia ganglionară, cea care confirmă diagnosticul

Anatomopatologul are nevoie de suficient țesut intact ca să vadă cum sunt așezate celulele, nu doar cum arată fiecare în parte. Biopsia excizională, în care un ganglion întreg este scos sub anestezie locală sau generală, rămâne abordarea preferată când se suspectează limfomul; și ghidul Societății Române de Hematologie o recomandă. O biopsie cu ac gros poate fi folosită pentru ganglionii greu accesibili, deși uneori oferă prea puțină arhitectură și trebuie repetată. Puncția cu ac fin, care aspiră celule izolate, este rareori suficientă singură. Proba trece apoi prin imunohistochimie și adesea prin teste moleculare, pasul care dă numele subtipului și care stabilește la rândul lui planul de tratament.

Imagistica și stadializarea

După ce diagnosticul este pus, o investigație PET-CT arată ce grupuri de ganglioni și ce organe sunt afectate. Cele mai multe centre folosesc un sistem cu patru stadii (clasificarea Ann Arbor, stadiile I-IV), bazat pe câte regiuni de ganglioni sunt afectate, dacă sunt implicate ambele părți ale diafragmei și dacă boala a ajuns la organe din afara sistemului limfatic; litera B se adaugă când există simptome B. Stadiul se combină apoi cu vârsta, analizele și starea generală în scoruri de prognostic care ghidează intensitatea tratamentului.

Limfom Hodgkin tratament: opțiunile de astăzi

Limfomul este printre cele mai tratabile cancere, iar mai multe subtipuri se vindecă în mod obișnuit. Tratamentul se alege după subtip, stadiu, ritm și starea generală de sănătate, așa că doi pacienți cu aceeași etichetă pot primi planuri foarte diferite. În România, tratamentul este condus de medicul hematolog sau oncolog, iar ghidul Societății Române de Hematologie precizează că unele recomandări internaționale nu sunt încă opțiuni în condițiile protocoalelor CNAS; întreabă-ți medicul ce se aplică în cazul tău.

Urmărirea atentă

Pentru subtipurile cu creștere lentă, cum este limfomul folicular descoperit înainte de orice simptom, începerea imediată a tratamentului nu prelungește viața. Monitorizarea activă, cu examinări, analize și investigații imagistice programate, este o strategie deliberată, nu o neglijență, iar tratamentul începe când boala avansează.

Chimioterapia, anticorpii și radioterapia

Chimioterapia combinată rămâne baza tratamentului de primă linie; în limfomul Hodgkin, schema standard cea mai cunoscută este ABVD. Pentru limfoamele cu celule B, ea se asociază de obicei cu un anticorp îndreptat împotriva unei proteine de pe suprafața limfocitelor B, o abordare care a îmbunătățit mult rezultatele când a intrat în practică. Radioterapia se adaugă pentru boala localizată sau voluminoasă. Cele mai multe scheme se fac în cicluri, timp de mai multe luni.

Terapia CAR-T

Terapia CAR-T reprogramează propriile limfocite T ale pacientului: ele sunt recoltate din sânge, modificate în laborator ca să recunoască un marker de pe celulele limfomului, înmulțite și apoi reintroduse prin perfuzie. Se folosește mai ales pentru limfomul agresiv cu celule B care a revenit sau a rezistat la liniile anterioare de tratament. Procesul durează săptămâni, cere un centru specializat și are două riscuri caracteristice: sindromul de eliberare de citokine, o reacție imunitară intensă, și efecte neurologice temporare. Ambele sunt acum bine cunoscute și gestionate activ.

Anticorpii bispecifici

Anticorpii bispecifici sunt proteine produse în laborator cu două „mâini”: una prinde celula de limfom, cealaltă prinde un limfocit T, aducându-le împreună ca celula imunitară să atace. Spre deosebire de CAR-T, sunt gata de folosit, fără un produs personalizat care trebuie fabricat, ceea ce îi face potriviți pentru pacienții care nu pot aștepta sau nu sunt candidați pentru terapia celulară. Mai mulți sunt acum aprobați pentru limfomul cu celule B recidivat.

Transplantul de celule stem

Chimioterapia în doză mare urmată de transplantul de celule stem formatoare de sânge, recoltate fie de la pacient înainte, fie de la un donator compatibil, se folosește încă în anumite cazuri recidivate, deși rolul lui s-a restrâns pe măsură ce terapiile celulare și cu anticorpi s-au extins.

Viața cu limfom și cum arată urmărirea

După terminarea tratamentului, urmărirea înseamnă examinări și analize la câteva luni la început, apoi tot mai rar de-a lungul anilor, cu imagistică atunci când ceva se schimbă. Două aspecte merită atenție. Unele chimioterapice și radioterapia toracică au riscuri pe termen lung pentru inimă, plămâni, tiroidă și fertilitate, așa că planurile pentru supraviețuitori includ o monitorizare specifică, nu controale generale. Iar oboseala durează adesea luni după tratament și răspunde mai bine la o activitate crescută treptat decât la odihna prelungită. Simptomele care revin între vizite, un nodul nou sau transpirații nocturne din nou, trebuie anunțate, nu păstrate pentru următoarea programare.

Pacienții întreabă des prin ce se deosebește limfomul de alte două cancere ale sângelui. Un cancer care pornește din măduva osoasă și inundă sângele cu leucocite anormale se numește leucemie, iar un cancer al plasmocitelor, celulele care produc anticorpi, se numește mielom multiplu. Toate trei au în comun unele rezultate de laborator, dar diferă prin origine, manifestări și tratament.

Cele mai noi progrese științifice

Cercetarea a avansat repede în ultimii trei ani, mai ales în tratamentele bazate pe sistemul imunitar și în monitorizarea prin analize de sânge. Iată ce a găsit și ce înseamnă în practică.

CAR-T comparat cu anticorpii bispecifici

O analiză combinată din 2024, publicată în Blood, a reunit șaisprezece studii cu oameni al căror limfom agresiv cu celule B revenise după două sau mai multe tratamente anterioare. Terapia CAR-T a produs răspunsuri complete, adică nicio boală detectabilă, la aproximativ jumătate dintre pacienți, față de aproximativ o treime cu anticorpii bispecifici, dar cu efecte adverse grave mai frecvente.

Ce înseamnă pentru tine: niciuna dintre abordări nu este pur și simplu mai bună. Ce se cântărește este o șansă mai mare de a elimina boala față de o povară mai mare de complicații pe termen scurt, judecate în funcție de vârsta ta, de starea fizică și de cât de repede este nevoie de tratament.

Ordinea în care se dau poate conta

O analiză sistematică din 2025, publicată în The Lancet Haematology, a reunit treizeci de studii cu peste două mii de pacienți și a pus o întrebare nouă: ordinea schimbă rezultatul? Semnalul a fost că un anticorp bispecific dat înaintea CAR-T s-a asociat cu răspunsuri mai bune la CAR-T decât invers. Autorii au fost prudenți: cifrele din spatele comparației au fost mici, iar studiile nu au fost randomizate, adică pacienții nu au fost repartizați la întâmplare, deci rezultatul este încă preliminar și trebuie confirmat.

Ce înseamnă pentru tine: ordinea tratamentelor este o întrebare de cercetare activă, nu o practică stabilită, și un subiect rezonabil de discutat cu un specialist în limfoame dacă există mai multe opțiuni.

Rezultatele din viața reală se mențin, iar timpul contează

Studiile clinice înrolează participanți relativ în formă, selectați atent, așa că rezultatele din practica de zi cu zi pot dezamăgi. O analiză sistematică din 2023, publicată în Transplantation and Cellular Therapy, a adunat rezultatele a mii de pacienți tratați cu produse CAR-T comerciale în afara studiilor și a găsit o eficiență și o siguranță în mare concordante cu studiile inițiale. O analiză din 2025, publicată în Blood Advances, a urmărit intervalul „de la venă la venă”, adică timpul dintre recoltarea limfocitelor T și perfuzia produsului finit, și a legat așteptările de patruzeci de zile sau mai mult de rate de răspuns mai mici și o supraviețuire mai scurtă.

Ce înseamnă pentru tine: cifrele publicate despre CAR-T nu sunt limitate la condițiile ideale din studii, iar programarea nu este un simplu detaliu administrativ, așa că este corect să întrebi un centru cât durează la el procesul.

Analize de sânge care citesc ADN-ul tumorii

Tumorile eliberează fragmente din ADN-ul lor în sânge. O analiză din 2025, publicată în Journal of Hematology and Oncology, a arătat cum măsurarea acestui ADN tumoral circulant, numită biopsie lichidă, poate stabili profilul genetic al limfomului fără operație, poate urmări dacă tratamentul funcționează și poate prinde urme de boală prea mici pentru a fi văzute la imagistică. În limfomul Hodgkin, un studiu din 2024, publicat în Journal of Clinical Oncology, a aplicat tehnica la câteva sute de pacienți din grupuri de studiu germane și a identificat trei subtipuri biologice cu perspective diferite.

Ce înseamnă pentru tine: aceste analize nu sunt încă de rutină și niciuna nu înlocuiește biopsia inițială. Prima lor utilizare probabilă este monitorizarea, o recoltare de sânge în locul unei noi investigații imagistice, și adaptarea intensității tratamentului pentru fiecare om. Te poți aștepta să le întâlnești mai întâi în studii clinice.

Glosar

Întrebări frecvente

Se poate depista limfomul printr-o analiză de sânge?

Nu singură. O analiză de sânge poate arăta modificări compatibile cu limfomul, cum sunt o hemoglobină scăzută, un număr neobișnuit de limfocite sau o valoare LDH crescută, iar acestea pot duce la investigații suplimentare. Niciuna nu este însă specifică limfomului, iar un set complet normal de analize nu îl exclude. Mulți oameni cu boală în stadiu timpuriu au valori normale tot timpul. Diagnosticul se pune prin îndepărtarea unui ganglion sau a unei bucăți de țesut afectat, examinate la microscop de anatomopatolog. Analizele de sânge susțin apoi stadializarea, prognosticul și monitorizarea tratamentului.

Se vindecă limfomul Hodgkin?

Da, de foarte multe ori. Limfomul Hodgkin se vindecă des, inclusiv în stadii avansate, iar mai multe subtipuri agresive non-Hodgkin pot fi vindecate cu tratamentul de primă linie. Subtipurile cu creștere lentă, cum este limfomul folicular, nu sunt adesea vindecabile în sens strict, dar pot fi ținute sub control mulți ani, cu perioade de tratament și perioade de observație, iar oamenii trăiesc adesea o viață de durată normală cu ele. Pentru că perspectiva variază atât de mult între subtipuri, cifrele generale de supraviețuire spun puțin despre o persoană anume. Subtipul exact și stadiul sunt cifrele care contează.

Cum s-au simțit primele semne pentru cei mai mulți oameni?

Punctul de plecare descris cel mai des este un nodul nedureros, de obicei pe gât sau deasupra claviculei, observat întâmplător la spălat sau la bărbierit, care pur și simplu nu a mai dispărut. Oboseala disproporționată față de activitate, transpirațiile nocturne care cer schimbarea pijamalei și mâncărimea fără erupție sunt și ele raportate frecvent, privind înapoi. Mulți oameni spun că altfel se simțeau bine, unul dintre motivele pentru care diagnosticul întârzie adesea. Simptomele care se adună treptat, în săptămâni, și nu se potrivesc cu o infecție sunt tiparul pentru care merită să acționezi.

Sunt diferite simptomele limfomului la femei?

Semnele de bază sunt aceleași la ambele sexe: ganglioni umflați nedureroși, febră, transpirații nocturne, scădere în greutate, mâncărime și oboseală. Ce diferă este cât de ușor pot fi puse pe seama altor cauze. Transpirațiile nocturne și oboseala se suprapun cu perimenopauza, bolile tiroidei și lipsa de fier, așa că la femei sunt explicate mai des altfel. Un ganglion umflat la axilă poate fi observat primul la autoexaminarea sânilor sau la o mamografie. Concluzia practică este aceeași: un ganglion care persistă peste două-trei săptămâni trebuie examinat.

Se moștenește limfomul în familie?

Doar în mică măsură. Un părinte, un frate sau un copil cu limfom îți crește puțin riscul relativ, dar șansa de bază este mică, așa că creșterea absolută rămâne mică. Cauzele moștenite printr-o singură genă sunt rare și fac parte de obicei din sindroame mai largi de imunodeficiență. Cele mai multe limfoame apar din modificări genetice dobândite în timpul vieții într-un singur limfocit, nu din mutații moștenite. Nu există un program de screening genetic pentru rudele persoanelor cu limfom și nicio dovadă că investigațiile imagistice de rutină la rudele sănătoase ajută.

Cât durează tratamentul limfomului?

Depinde de subtip și de plan. Chimioterapia combinată de primă linie pentru un limfom agresiv se face de obicei în cicluri, timp de patru până la șase luni, cu vizite la spital la două-trei săptămâni. Limfomul Hodgkin localizat poate cere o cură mai scurtă plus câteva săptămâni de radioterapie. Terapia CAR-T presupune câteva săptămâni de pregătire și fabricare, apoi o internare de aproximativ două săptămâni în jurul perfuziei și o monitorizare atentă după aceea. Un limfom cu creștere lentă aflat sub monitorizare activă poate să nu ceară niciun tratament ani de zile, ci doar controale programate.

Surse

• National Cancer Institute — Lymphoma, Patient Version — NIH, 2025 (în limba engleză) — cancer.gov
• Mayo Clinic — Lymphoma: symptoms and causes — Mayo Foundation for Medical Education and Research, 2025 (în limba engleză) — mayoclinic.org
• MedlinePlus — Lymphoma — National Library of Medicine, 2025 (în limba engleză) — medlineplus.gov
• Hanzalova I, Matter M — Peripheral lymphadenopathy of unknown origin in adults: a diagnostic approach emphasizing the malignancy hypothesis — Swiss Medical Weekly, 2024 (în limba engleză) — doi.org/10.57187/s.3549
• Kim J, Cho J, Lee MH, Yoon SE, Kim WS, Kim SJ — CAR T cells vs bispecific antibody as third- or later-line large B-cell lymphoma therapy: a meta-analysis — Blood, 2024 (în limba engleză) — doi.org/10.1182/blood.2023023419
• Sorin M, Okde R, Goulet M, Ghaleb L, Pang R, Prosty C, Brailovski E, Assouline S — Chimeric antigen receptor T-cell therapy and bispecific antibody sequence for large B-cell lymphoma: a systematic review and meta-analysis — The Lancet Haematology, 2025 — doi.org/10.1016/S2352-3026(25)00318 (în limba engleză) — doi.org/10.1016/S2352-3026(25)00318-7
• Jacobson CA, Munoz J, Sun F, et al. — Real-World Outcomes with Chimeric Antigen Receptor T Cell Therapies in Large B Cell Lymphoma: A Systematic Review and Meta-Analysis — Transplantation and Cellular Therapy, 2023 (în limba engleză) — doi.org/10.1016/j.jtct.2023.10.017
• Locke FL, Siddiqi T, Jacobson CA, et al. — Impact of vein-to-vein time in patients with relapsed or refractory large B-cell lymphoma treated with axicabtagene ciloleucel — Blood Advances, 2025 (în limba engleză) — doi.org/10.1182/bloodadvances.2024013656
• Fu L, Zhou X, Zhang X, Li X, Zhang F, Gu H, Wang X — Circulating tumor DNA in lymphoma: technologies and applications — Journal of Hematology and Oncology, 2025 — doi.org/10.1186/s13045-025-01673 (în limba engleză) — doi.org/10.1186/s13045-025-01673-7
• Heger JM, Mammadova L, Mattlener J, et al. — Circulating Tumor DNA Sequencing for Biologic Classification and Individualized Risk Stratification in Patients With Hodgkin Lymphoma — Journal of Clinical Oncology, 2024 (în limba engleză) — doi.org/10.1200/JCO.23.01867
• Societatea Română de Hematologie — Ghid de diagnostic și tratament în limfomul Hodgkin la pacientul adult (incidență, analize obligatorii, stadializarea Ann Arbor, protocoalele CNAS), 2025 — srh.org.ro

Lecturi suplimentare

• Proteina C reactivă și ce spune despre inflamație
• Neutrofilele și apărarea împotriva infecțiilor
• Albumina serică și ce reflectă
• Creatinina și funcția rinichilor
• Calciul total pe buletinul de analize

Înțelege-ți analizele cu BloodSense

Dacă medicul ți-a cerut analize din cauza unui ganglion umflat, a oboselii sau a transpirațiilor nocturne, buletinul care vine înapoi se explică rareori singur. BloodSense îți citește rezultatele pe limba ta și îți arată cum se leagă piesele între ele: hemoleucograma, limfocitele și trombocitele, markerii de inflamație și enzime precum lactat-dehidrogenaza. Te ajută să înțelegi ce înseamnă valorile tale și ce întrebări merită puse la următoarea consultație. Nu pune diagnosticul de limfom sau de altă boală și nu îl înlocuiește pe medicul tău.

Primește-ți raportul personalizat în câteva minute