DNR medical: ce înseamnă indicația „nu resuscitați”, ce acoperă și ce nu, și situația din România

Când cauți ce înseamnă DNR, găsești de obicei un răspuns scurt: DNR vine din englezescul „do not resuscitate”, adică „nu resuscitați”, și este o indicație medicală care îi spune echipei să nu încerce resuscitarea cardio-pulmonară dacă inima unei persoane se oprește sau dacă aceasta nu mai respiră. Atât acoperă. Nu este o instrucțiune de a opri tratamentul și nu înseamnă că persoana primește mai puțină atenție, mai puțin confort sau mai puțină îngrijire.

Distanța dintre ce spune un DNR și ce se teme lumea că ar spune este cea mai frecventă neînțelegere legată de aceste indicații și merită lămurită cu grijă. O asemenea decizie îi aparține celui care o ia și merită luată pe baza unor informații corecte, nu a unei impresii pe jumătate amintite.

În acest ghid afli ce acoperă o indicație DNR și ce lasă neatins, prin ce diferă de o directivă anticipată, de un testament de viață, de o indicație DNI și de un formular POLST, cine o scrie, cum poate fi schimbată oricând, cum diferă regulile de la o țară la alta (inclusiv situația din România) și ce spun cercetările recente despre rezultatele resuscitării și despre aceste discuții.

Ce înseamnă DNR, „nu resuscitați”

Un DNR este o instrucțiune scrisă de medic în dosarul medical al unei persoane. Se aplică într-un singur moment și în niciun altul: clipa în care inima se oprește sau respirația încetează. În acel moment, și numai atunci, îi spune echipei să nu încerce resuscitarea.

Ce presupune resuscitarea

Resuscitarea cardio-pulmonară (RCP) este setul de acțiuni de urgență folosite când inima sau respirația cuiva se opresc. În spital include de obicei masaj cardiac extern, șocuri electrice date inimii (defibrilare), medicamente administrate în timpul stopului și adesea un tub de respirație pus în trahee ca să susțină respirația pe durata încercării. Un DNR acoperă acest pachet de acțiuni.

Pentru că resuscitarea este un răspuns la un eveniment, nu un tratament continuu, un DNR stă nefolosit atâta timp cât inima bate. Cineva poate trăi ani de zile cu un DNR în dosar fără ca acesta să intre vreodată în joc.

Un DNR este o indicație, nu o dorință

Diferența contează mai mult decât pare. O directivă anticipată este un document în care descrii ce ai vrea. Un DNR este o indicație, scrisă de medic, pe care personalul o aplică direct. National Institute on Aging din SUA notează că, chiar dacă un testament de viață spune deja că nu se dorește resuscitarea, existența unei indicații DNR propriu-zise în dosarul medical este ce le permite angajaților spitalului să acționeze. O dorință trebuie găsită, citită și interpretată. O indicație este deja o instrucțiune.

Ce înseamnă și ce nu înseamnă un DNR

Tabelul de mai jos este miezul acestui articol. Dacă reții un singur lucru, reține-l pe acesta.

MedlinePlus, serviciul de informare pentru pacienți al National Library of Medicine din SUA, o spune direct în articolul despre indicația „nu resuscitați”: indicația privește doar resuscitarea și nu conține nicio instrucțiune despre alte tratamente, precum medicamentele pentru durere, alte medicamente sau nutriția. Referința clinică StatPearls este și mai directă: notează că există uneori ideea că DNR ar însemna „nu tratați” și că este esențial ca toți cei implicați să înțeleagă că nu este așa.

În practică, o persoană cu DNR care face o pneumonie poate fi internată, poate primi antibiotice și oxigen și poate fi tratată cu tot efortul echipei. O persoană cu DNR care își rupe șoldul poate fi operată. O persoană cu DNR care are dureri primește tratament pentru durere. Indicația spune doar ce ar trebui să se întâmple într-un moment anume, dacă acel moment vine.

DNR față de directiva anticipată, DNI și POLST

Acești termeni sunt folosiți unul în locul altuia în conversație, ceea ce produce confuzie reală. Sunt lucruri cu adevărat diferite.

DNR și DNI se confundă des și nu sunt același lucru. Un DNR privește resuscitarea după oprirea inimii. Un DNI privește tubul de respirație, care poate fi necesar în situații fără legătură cu stopul cardiac, de exemplu o pneumonie severă. O persoană poate avea una, ambele sau niciuna, iar când se discută statutul de resuscitare mulți oameni cântăresc, alături de DNR, și o indicație „nu intubați” (DNI).

Formularele POLST și MOLST, folosite în Statele Unite, stau la mijloc. Sunt indicații medicale ca un DNR, dar mai largi, acoperind lucruri precum transferul la spital, antibioticele și alimentația pe sondă, și însoțesc persoana în loc să stea în dosarul unui singur spital. Mayo Clinic descrie un POLST ca funcționând cam ca o rețetă și notează că denumirile și disponibilitatea diferă de la un stat la altul.

Cine scrie un DNR și cine decide

Medicul scrie indicația. Decizia din spatele ei însă nu îi aparține doar lui și, în cazul obișnuit, nu îi aparține deloc.

Când poți vorbi pentru tine

Dacă ai capacitatea de a decide, alegerea este a ta. Îi spui medicului ce vrei, iar el scrie indicația în consecință. MedlinePlus notează că medicul trebuie să-ți respecte dorințele, iar dacă nu poate, ar trebui să-ți transfere îngrijirea altui medic care o va face. În România, dreptul pacientului de a refuza o intervenție medicală, după ce i s-au explicat consecințele, este prevăzut de Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003. Dacă vrei să se încerce resuscitarea, nu trebuie să faci nimic, pentru că resuscitarea completă este regula implicită în spital, dacă nu există o indicație contrară.

Capacitatea are aici un sens precis: să înțelegi informația, să înțelegi ce implică alegerea și să poți exprima o decizie. Se evaluează la patul bolnavului și nu este același lucru cu un diagnostic. Cineva cu o demență incipientă își poate păstra foarte bine capacitatea pentru această decizie. Înaintea unei discuții formale despre capacitate, echipele fac de obicei o scurtă evaluare a orientării temporo-spațiale, ca primă verificare.

Când nu poți

Dacă nu poți comunica, decizia trece la persoana pe care ai desemnat-o sau, dacă n-ai numit pe nimeni, la reprezentantul prevăzut de lege, de obicei soțul sau soția, un copil adult sau un părinte. Tocmai de aceea e util să numești pe cineva dinainte, indiferent ce ai alege: înseamnă că persoana care decide este cea pe care ai ales-o tu.

Merită notat că, dacă un DNR a fost deja scris la cererea ta, MedlinePlus arată că familia nu îl poate anula. Decizia ta anterioară, luată în deplină capacitate, rămâne valabilă.

Un DNR poate fi schimbat sau anulat oricând

Merită spus limpede, pentru că oamenii presupun adesea contrariul, iar presupunerea îi oprește uneori chiar să înceapă discuția.

Un DNR nu este permanent și nu te leagă în viitor. Dacă ai capacitatea de a decide, îți poți schimba părerea în orice moment, din orice motiv sau fără motiv, și poți cere anularea indicației. Spune-i medicului sau echipei, iar indicația este eliminată. MedlinePlus sfătuiește să le spui și familiei și celor care te îngrijesc și să distrugi orice document DNR pe care îl ai acasă, ca să nu se acționeze din greșeală pe baza unor hârtii depășite.

Indicațiile sunt revăzute de rutină și când se schimbă împrejurările: la internare, când o boală se ameliorează sau se agravează, înaintea unei proceduri. Operațiile sunt un exemplu frecvent: pentru că anestezia însăși poate opri inima și este ușor reversibilă, DNR-ul este adesea suspendat pe durata operației și reluat după aceea. Această suspendare trebuie discutată cu tine dinainte, nu presupusă.

Cum funcționează DNR-ul în afara spitalului

O indicație scrisă în foaia de observație a unui spital este invizibilă pentru echipajul de ambulanță care ajunge la tine acasă. Acest lucru le ia prin surprindere pe multe familii și este unul dintre lucrurile practice care merită puse la punct.

În Statele Unite, ca un DNR să fie respectat în afara spitalului, cele mai multe state cer un formular specific, iar multe recunosc și semne de identificare, precum o brățară sau un card, pe care echipajele sunt instruite să le caute. Fără documente recunoscute, echipajele sunt în general obligate să înceapă resuscitarea. În România nu am găsit un formular național echivalent pentru DNR în afara spitalului, iar profesioniștii din îngrijirea paliativă descriu un cadru legislativ sărac în acest domeniu. Concret, dacă suni la 112, echipajul va acționa de regulă pentru salvarea vieții; dacă îngrijești acasă o persoană aflată în îngrijiri paliative, vorbește dinainte cu medicul de familie și cu echipa de paliație despre ce să faci și pe cine să suni într-o asemenea situație.

Formularele, denumirile și regulile diferă cu adevărat de la o țară la alta și chiar de la un stat american la altul. Tot ce citești online, inclusiv acest articol, este un punct de plecare, nu un răspuns pentru situația ta. Verifică detaliile cu medicul curant și cu spitalul în care ești îngrijit.

Ce cuprinde de obicei discuția

Discuțiile despre statutul de resuscitare nu sunt examene și nu există un răspuns corect de dat. O discuție bună cuprinde de obicei câteva lucruri: cum va evolua probabil boala ta în timp, ce ar presupune și ce ar obține realist resuscitarea în cazul tău și ce contează pentru tine în felul în care trăiești.

Medicii întreabă adesea despre funcționare la fel de mult ca despre diagnostic: ce mai poți face și ce ți s-ar părea inacceptabil să pierzi. Echipele evaluează frecvent activitățile vieții zilnice ca parte a acestui tablou. Dacă ai trecut deja printr-un stop cardiac, echipa poate urmări după aceea scorul scalei Glasgow ca să vadă cum își revine starea de conștiență.

Te poate ajuta să cunoști o parte din vocabularul pe care îl vei auzi. Statutul de resuscitare („code status”) este termenul-umbrelă pentru plan; „full code” înseamnă să se încerce tot. În timpul unui stop, echipa verifică ritmul pe monitor, care poate arăta activitate electrică fără puls sau alt tipar, iar scopul este revenirea la un ritm sinusal normal. În alte părți ale dosarului, notițele pot consemna că pacientul este fără suferință acută sau pot descrie istoricul bolii actuale, iar o cerere urgentă poate purta o indicație STAT. Niciuna dintre acestea nu spune nimic despre preferințele de resuscitare.

Ai voie să ceri timp, să vii însoțit de cineva și să spui că nu ești pregătit. Ai voie și să decizi, iar apoi să te răzgândești.

Cele mai recente descoperiri științifice

Cercetările recente s-au concentrat pe două întrebări relevante aici: ce se întâmplă de fapt când se încearcă resuscitarea și cum pot fi purtate bine aceste discuții. Nimic din ce urmează nu urmărește să te împingă spre o anumită decizie. Este inclus pentru că oamenii spun mereu că vor cifre oneste și o idee despre cum arată o discuție bună.

Cum arată supraviețuirea după un stop cardiac în spital

Un studiu observațional publicat în Journal of the American College of Cardiology în 2025 a analizat peste 77.000 de pacienți Medicare cu vârsta de 65 de ani și peste, care au făcut un stop cardiac în timp ce erau deja internați, în 335 de spitale americane, între 2013 și 2019. În spitalul median, aproximativ 22 din 100 dintre acești pacienți au supraviețuit până la externare. Ratele au variat destul de mult între spitale, aproximativ între 12 și 36 din 100.

Pe scurt: când inima unui vârstnic se oprește în timp ce este deja internat, ceva mai mult de unul din cinci ajunge să fie externat. E mai puțin decât sugerează televiziunea și departe de zero. O medie de grup nu spune însă nimic despre o persoană anume: cauza stopului, cât de repede e observat și sănătatea dinainte schimbă mult tabloul. Datele românești sunt puține: un studiu din 2013 de la Spitalul de Urgență „Sf. Pantelimon” din București, pe 81 de resuscitări făcute la urgențe într-un an, a raportat reluarea circulației la aproximativ 31% dintre pacienți și un procent de 12% de externări în viață; e un singur centru și un număr mic de cazuri.

Pe scurt, despre termeni: studiul american raportează o supraviețuire standardizată după risc, ceea ce înseamnă doar că cifrele sunt ajustate ca spitalele care îngrijesc pacienți mai bolnavi să nu fie comparate nedrept cu cele care îngrijesc pacienți mai sănătoși. Cercetătorii au mai găsit că supraviețuirea a stagnat în ultimii ani și că spitalele cu mai multe asistente per pacient tindeau să aibă și mai puține stopuri, și o supraviețuire mai bună.

Ce înseamnă pentru tine: este o cifră rezonabilă de dus medicului, care îți poate spune apoi cât de mult sau cât de puțin se aplică situației tale.

Felul în care e purtată discuția schimbă cât de împăcați se simt oamenii

Un studiu randomizat publicat în NEJM Evidence în 2025 a inclus 2.663 de pacienți din șase spitale universitare din Elveția. Medicii au fost repartizați fie la felul lor obișnuit de a discuta statutul de resuscitare, fie la o abordare structurată: instruire, o listă de verificare, un instrument de sprijin pentru decizie și o discuție explicită despre cum arată de fapt rezultatele resuscitării. Pacienții ai căror medici au folosit abordarea structurată au raportat mult mai puțină nesiguranță în privința deciziei la care au ajuns.

Acești pacienți au ales și mai des DNR: aproximativ 50 din 100, față de aproximativ 37 din 100. Rezultatul cere atenție la citire. Arată că felul în care e prezentată informația influențează ce decid oamenii, ceea ce e un motiv ca orice discuție să fie echilibrată, nu un motiv de a favoriza vreun rezultat. Constatarea mai puțin ambiguă este cea despre nesiguranță: cei care au avut o discuție structurată s-au simțit mai lămuriți în privința alegerii, oricare ar fi fost ea.

Pe scurt, despre termeni: decizia împărtășită înseamnă că medicul și pacientul ajung împreună la decizie, nu că unul i-o transmite celuilalt, iar un instrument de sprijin pentru decizie este un material pe înțeles care prezintă opțiunile și rezultatele lor probabile. Nesiguranța a fost măsurată cu un chestionar numit Decisional Conflict Scale. O limită de reținut: au fost spitale elvețiene, iar legislația, practica și cultura din România diferă.

Ce face ca aceste discuții să funcționeze

O analiză sistematică din 2025 din Age and Ageing a adunat 25 de studii calitative despre cum se desfășoară efectiv discuțiile de planificare anticipată a îngrijirii între vârstnici, familiile lor și profesioniștii din sănătate. Temele recurente nu surprind, dar merită spuse cu voce tare: discuțiile merg mai bine când informația este adaptată persoanei, nu generică, când comunicarea este clară și plină de compasiune și când există continuitate a îngrijirii, oameni cunoscuți, în timp, nu un străin care aduce subiectul o dată, în criză. În România, un studiu din 2024 pe 128 de profesioniști din îngrijirea pacienților la sfârșitul vieții a arătat că resuscitarea și ventilația mecanică sunt printre intervențiile considerate cel mai des disproporționate în ultimele zile de viață, că presiunea familiei este un factor important și că aproximativ 70% dintre respondenți consideră necesare reglementări legale despre situațiile în care resuscitarea nu este recomandată.

Pe scurt, despre termeni: o analiză sistematică este un studiu al altor studii, construit după o metodă de căutare definită, ca autorii să nu poată alege doar rezultatele care le convin. Oferă o imagine mai largă decât orice studiu izolat, deși nu poate fi mai sigură decât studiile pe care se sprijină.

Ce înseamnă pentru tine: să ceri timp, să ceri să vorbești cu un medic care te cunoaște și să revii asupra subiectului mai târziu sunt cereri rezonabile. Să spui că te simți grăbit este un lucru corect.

Consemnarea este inegală

Un studiu din 2024 pe 1.924 de internări pentru accident vascular cerebral într-un singur spital australian a găsit că mai puțin de patru din zece pacienți aveau consemnată vreo indicație de resuscitare. Dintre cei care aveau, femeile erau ceva mai des decât bărbații cele cu o indicație care excludea resuscitarea, la fel ca persoanele care avuseseră o hemoragie cerebrală.

Autorii au spus explicit că nu pot explica de ce, iar a fost un singur spital, în afara Europei, așa că rezultatele nu trebuie forțate. Merită știute dintr-un motiv practic: ce ajunge într-un dosar nu reflectă întotdeauna o discuție individuală atentă. Dacă ai o preferință, într-un sens sau altul, să o spui cu voce tare și să întrebi dacă a fost consemnată este un pas înțelept.

Glosar

Întrebări frecvente

DNR înseamnă fără tratament?

Nu. Este cea mai frecventă neînțelegere și merită spus clar. Un DNR se aplică doar resuscitării și doar în momentul în care inima sau respirația se opresc. Tot restul continuă exact cum vrea persoana: calmarea durerii, antibiotice, oxigen, perfuzii, operații, dializă, tratament oncologic, internare, terapie intensivă. MedlinePlus spune că un DNR nu conține nicio instrucțiune despre alte tratamente. Dacă cineva sugerează că un DNR înseamnă că îngrijirea va fi retrasă sau redusă, nu așa funcționează indicația, și e corect să ridici problema în fața echipei.

Poate fi anulat un DNR?

Da, oricând. Dacă ai capacitatea de a decide, poți cere anularea unui DNR când vrei, din orice motiv, iar indicația va fi eliminată. Nu trebuie să justifici schimbarea. Spune-le medicului sau asistentelor, spune-le și familiei și celor care te îngrijesc acasă și distruge orice hârtie legată de DNR pe care o ai, ca nimic depășit să nu fie luat în seamă din greșeală. Indicațiile sunt și suspendate frecvent pentru operații și reluate după aceea și sunt revăzute când ți se schimbă starea.

Cine poate cere o indicație DNR?

Dacă ai capacitate de decizie, tu, spunându-i medicului. Medicul scrie indicația; decizia este a ta. Dacă nu poți comunica, cererea poate veni de la reprezentantul pe care l-ai numit sau de la cel prevăzut de lege, de obicei soțul sau soția, un copil adult sau un părinte, care acționează după ce știe despre valorile tale. Un DNR nu este ceva impus de spital, iar resuscitarea completă rămâne regula implicită dacă nu există o indicație contrară. Dacă un medic aduce subiectul în discuție, deschide o conversație, nu ia o decizie.

Este DNR același lucru cu o directivă anticipată?

Nu. O directivă anticipată este un document pe care îl scrii tu, descriind ce ai vrea dacă n-ai mai putea vorbi pentru tine. Un DNR este o indicație medicală scrisă de medic, pe care personalul o aplică direct. Diferența are consecințe practice: un testament de viață care pomenește resuscitarea este o declarație a dorințelor tale, dar trebuie găsit și interpretat într-o urgență. National Institute on Aging notează că este util să existe și o indicație DNR propriu-zisă în dosarul medical, ca să nu existe confuzie în momentul în care ar conta.

Dacă ai DNR, vei fi pus pe ventilator?

Poate, în funcție de împrejurări și de ce altceva ai decis. Un DNR acoperă resuscitarea după oprirea inimii, care include de obicei intubația ca parte a încercării de resuscitare. Dar dacă respirația ți se agravează din cauza unei pneumonii, de exemplu, în timp ce inima încă bate, situația e alta, iar un DNR singur nu o acoperă. Refuzul ventilatorului în acest caz cere o indicație separată, DNI. Mulți oameni le discută împreună, dar sunt decizii distincte și poți avea una fără cealaltă.

Când întreabă spitalele despre DNR?

Adesea la internare, ca întrebare de rutină pusă tuturor, ceea ce poate surprinde dacă nu te aștepți. Este o practică obișnuită, nu un semnal despre prognosticul tău. Subiectul apare și înaintea unei operații mari, când starea se schimbă semnificativ sau în timpul îngrijirii unei boli grave. Ai dreptul să spui că vrei timp de gândire, să întrebi ce ar însemna realist resuscitarea în cazul tău sau să ceri să discuți cu un medic care te cunoaște, nu cu cel care e de gardă întâmplător.

Surse

• National Library of Medicine — Do-not-resuscitate order — MedlinePlus Medical Encyclopedia, National Institutes of Health, 2024 (în limba engleză) — medlineplus.gov
• National Institute on Aging — Advance Care Planning: Advance Directives for Health Care — NIA, National Institutes of Health, 2022 (în limba engleză) — nia.nih.gov
• Vranick J, Sanghavi DK, Torp KD, Stanton M — Do Not Resuscitate — StatPearls, NCBI Bookshelf, 2022 (în limba engleză) — ncbi.nlm.nih.gov
• Mayo Clinic Staff — Living wills and advance directives for medical decisions — Mayo Clinic, 2025 (în limba engleză) — mayoclinic.org
• Nathani R, Li Q, Chan PS, et al. — Relation Between the Incidence of In-Hospital Cardiac Arrest and Survival in Older Patients — Journal of the American College of Cardiology, 2025 (în limba engleză) — doi.org
• Becker C, Gross S, Beck K, et al. — A Randomized Trial of Shared Decision-Making in Code Status Discussions — NEJM Evidence, 2025 (în limba engleză) — doi.org
• Spencer E, Griffiths S, Nair P, et al. — Communicative practices used by health and social care professionals, older adults and informal carers during advance care planning conversations: systematic review of qualitative evidence — Age and Ageing, 2025 (în limba engleză) — doi.org
• Goh R, Bacchi S, Ovenden CD, et al. — Resuscitation orders demonstrate differences by gender, stroke type and intervention — Journal of Stroke and Cerebrovascular Diseases, 2024 (în limba engleză) — doi.org
• Bacoanu G, Poroch V, Aniței MG, et al. — Therapeutic Obstinacy in End-of-Life Care—A Perspective of Healthcare Professionals from Romania — Healthcare (Basel), 2024 (studiu românesc, în limba engleză) — doi.org
• Tudorache O, Armean S, Georgescu V — An Utstein style based on a reporting system of the emergency department’s cardiopulmonary resuscitation in an emergency hospital in Romania — Journal of Medicine and Life, 2013 (studiu românesc, în limba engleză: 81 de resuscitări, reluarea circulației la 30,86%, externare în viață 12%) — pmc.ncbi.nlm.nih.gov

Lecturi suplimentare

• DNI: indicația „nu intubați”
• Activitatea electrică fără puls (AEP)
• Scala Glasgow: evaluarea stării de conștiență
• ADL: activitățile vieții zilnice
• Ritmul sinusal normal: ce înseamnă pe EKG

Înțelege-ți analizele cu BloodSense

Primește-ți raportul personalizat în câteva minute

Deciziile de acest fel se sprijină pe înțelegerea propriei situații, iar mare parte din ea este scrisă în dosarul tău medical. Analizele fac parte din el: funcția rinichilor (creatinina cu RFGe), hemoleucograma sau testele hepatice pot intra în ce cântărește un medic când descrie cum va evolua probabil o boală. Să poți citi aceste cifre pe înțeles îți poate ușura să pui întrebările care contează pentru tine. BloodSense te ajută să-ți înțelegi rezultatele; raportul personalizat, realizat cu ajutorul IA, nu pune diagnostice și nu înlocuiește medicul tău.