Pe scurt

Citomegalovirusul (CMV) este un virus foarte frecvent din familia herpesvirusurilor, care rămâne latent în organism toată viața. La omul sănătos produce cel mult o boală asemănătoare mononucleozei, care trece singură. Contează în sarcină, la bebelușii infectați înainte de naștere și la persoanele cu imunitate scăzută. Analizele de sânge urmăresc anticorpii IgG și IgM, aviditatea IgG și, la nevoie, ADN-ul viral prin PCR.

Ce este citomegalovirusul, pe scurt?

  • Denumire medicală: citomegalovirus sau virusul herpetic uman 5, prescurtat CMV[7]. Rămâne în organism toată viața, se poate reactiva, iar o altă tulpină te poate reinfecta[1].
  • Cât de frecvent este: în Statele Unite, aproape un copil din trei este infectat până la 5 ani și peste jumătate dintre adulți până la 40 de ani[1]. La nivel mondial, aproximativ 83% dintre oameni au anticorpi anti-CMV[8].
  • CMV congenital: cam 1 bebeluș din 200 se naște cu el, iar aproximativ 1 din 5 dintre acești bebeluși are malformații sau probleme de sănătate de lungă durată[2].
  • Analizele principale: anticorpii anti-CMV IgG și IgM, aviditatea IgG și ADN-ul CMV prin PCR[3][14].

Care sunt simptomele infecției cu citomegalovirus?

Cei mai mulți oameni nu au niciun simptom. Când apar, sunt de obicei ușoare: febră, durere în gât, oboseală și ganglioni umflați; uneori CMV produce mononucleoză sau hepatită[1]. Pot apărea și dureri musculare și o erupție pe piele[5].

  • Mononucleoza cu CMV: seamănă cu mononucleoza cu virus Epstein-Barr, cu febră, transaminaze crescute și limfocite atipice, dar de obicei cu gâtul puțin afectat și testul heterofil („Monospot”) negativ[7].
  • Vindecarea: majoritatea oamenilor se refac în 4-6 săptămâni, fără medicamente specifice pentru CMV[5].
  • Imunitate scăzută: reactivarea poate afecta plămânii, tubul digestiv, creierul sau, în infecția HIV avansată, retina[7].
  • Nou-născuți cu CMV congenital: erupție, icter, cap mic, greutate mică la naștere, convulsii; pierderea auzului poate apărea mai târziu, chiar după un test de auz normal la naștere[2].

Când trebuie să merg la medic pentru CMV?

Când să mergi la medic

  • Urgență: sună la 112 pentru o durere bruscă și puternică în partea stângă sus a burții, care poate însemna o ruptură de splină[5], sau pentru un nou-născut care face convulsii.
  • În 24-48 de ore dacă ești însărcinată și ai febră cu o boală asemănătoare mononucleozei sau un rezultat CMV IgM pozitiv: momentul următoarei analize contează[10]. La fel pentru febră sau vedere încețoșată după un transplant.
  • La următoarea vizită pentru un rezultat IgG sau IgM pe care nu ți-l explici sau dacă bebelușul nu a trecut testul de auz de la maternitate.

Cum se ia citomegalovirusul și cine este în risc?

CMV se transmite prin fluidele corpului: salivă, urină, sânge, lacrimi, spermă și lapte matern. Se mai transmite prin transplant, transfuzie și de la mamă la făt[1].

  • Frecvent O primă infecție în copilărie sau adolescență, adesea fără simptome[1].
  • Frecvent Părinții copiilor mici și personalul din creșe: contactul cu copiii mici este principalul factor de risc pentru o primă infecție în sarcină, pentru că un copil infectat elimină virusul mult timp prin urină și salivă[10].
  • Posibil Transplantul de organ sau de celule stem și infecția HIV avansată (SIDA)[7].
  • Rar Complicații la persoanele sănătoase: sindromul Guillain-Barré, colită, pneumonie sau ruptură de splină[5].

Ce este analiza citomegalovirusului? Cum citești IgG, IgM și aviditatea

Analizele sunt utile la o boală asemănătoare mononucleozei cu Monospot negativ, în sarcină, la nou-născut și în jurul unui transplant. Pe lângă testele pentru CMV, medicul poate cere o hemoleucogramă, numărul de trombocite și probe hepatice precum TGP (ALT)[5].

Cum se citesc de obicei cele două rezultate de anticorpi anti-CMV (după vârsta de 12 luni)
CMV IgGCMV IgMInterpretare uzuală
NegativNegativNicio infecție până acum („seronegativ”)[3].
PozitivNegativInfecție trecută, fără să arate când[3].
PozitivPozitivPosibil recentă, dar IgM apare și la reactivare și durează luni: aviditatea ajută[3][10].
Negativ, apoi pozitiv pe o a doua probăOricareDovadă clară a unei prime infecții recente[3].

Ghidurile noastre despre analiza IgG și analiza IgM explică aceste clase de anticorpi. IgM anti-CMV persistă în 50-80% dintre probe până la 6 luni după o primă infecție și există rezultate fals pozitive[10]. Un IgG pozitiv nu înseamnă automat o infecție activă[14]. IgG-ul nou se leagă slab de virus (aviditate scăzută), apoi tot mai puternic în 2-4 luni[3]. Iată un buletin fictiv de la începutul sarcinii:

Exemplu fictiv de buletin de serologie CMV (format din România)
AnalizăRezultatInterval de referințăSemn
Citomegalovirus - Anticorpi IgG48,0 U/mLNegativ: <6,0; pozitiv: ≥6,0POZ
Citomegalovirus - Anticorpi IgM1,9 indexNegativ: <0,85; echivoc: 0,85-0,99; pozitiv: ≥1,00POZ
CMV IgG aviditate0,22 (scăzută)Scăzută: <0,50; intermediară: 0,50-0,60; crescută: >0,60↓
  1. Unități și praguri: fiecare metodă are unitățile și limitele ei; contează doar cele de pe buletinul tău.
  2. IgG pozitiv: infecția a avut loc la un moment dat[3].
  3. IgM pozitiv: compatibil cu o infecție recentă, dar nu o dovedește[3].
  4. Aviditate scăzută: împreună cu un IgM pozitiv, este o dovadă solidă a unei prime infecții în ultimele luni[3]. O aviditate crescută în primul trimestru face puțin probabilă o infecție la începutul sarcinii; valorile intermediare se repetă[10].

IgG, IgM și aviditate pe același buletin, fiecare cu unitățile lui? BloodSense îți explică pe înțeles fiecare rând din buletinul complet și te ajută să-ți pregătești întrebările pentru medic.

Vreau analizele CMV explicate

PCR (ADN viral): PCR-ul măsoară cantitatea de virus (încărcătura virală). Un PCR negativ poate scăpa cantități foarte mici[6], iar ADN-ul CMV în sânge nu dovedește singur boala[7]. Vezi și ghidul nostru despre rezultatele PCR.

Care sunt riscurile citomegalovirusului în sarcină?

O primă infecție (primară) cu CMV apare în 1-2% dintre sarcini, iar virusul trece la făt în aproximativ 32% dintre cazuri[10]. Urmările grave de durată privesc mai ales infecțiile din primul trimestru: cam 23% dintre fetușii infectați atunci au probleme permanente[10]. Reactivarea sau reinfecția pot ajunge și ele la făt, cu un impact asemănător[10].

  • Screeningul este dezbătut. Consensul european din 2024 recomandă serologia CMV cât mai devreme în primul trimestru, repetată la 4 săptămâni până la 14-16 săptămâni la femeile cu rezultat negativ[10]. În Statele Unite, Societatea de Medicină Materno-Fetală nu a recomandat testarea de rutină a tuturor gravidelor[11], la fel ca un grup internațional în 2017[9].
  • Confirmarea unei infecții recente: prin seroconversie sau prin IgM pozitiv cu IgG pozitiv și aviditate scăzută[11].
  • Este fătul infectat? PCR-ul din lichidul amniotic este de încredere de la 17 săptămâni, cu condiția ca amniocenteza să se facă la cel puțin 8 săptămâni după infecția mamei; un rezultat negativ este liniștitor[10].
  • Tratament pentru a scădea transmiterea: după o infecție primară în jurul concepției sau în primul trimestru, consensul european recomandă antiviralul valaciclovir, care scade transmiterea cu aproximativ 70%[10]. Documentul american din 2016 limita tratamentul în sarcină la studii clinice[11]: discută cu medicul obstetrician.

Cum se testează CMV congenital la nou-născut?

Analizele de anticorpi nu pot diagnostica CMV congenital[3]. Testul este un PCR din salivă (la peste o oră după alăptare), confirmat din urină, făcut în primele 3 săptămâni de viață; mai târziu nu se mai poate deosebi infecția dinainte de naștere de cea de după[3][4][14]. CMV congenital este și una dintre infecțiile din spatele unor cazuri de paralizie cerebrală.

Ce analize de control sunt necesare și cât de des?

  • După un transplant: riscul se stabilește înainte de operație după statusul CMV al donatorului (D) și al primitorului (R). La rinichi, D+/R− înseamnă risc mare, R+ risc intermediar, iar D−/R− risc mic[12]. Fie se dau medicamente preventive timp de luni de zile, fie se măsoară ADN-ul CMV în sânge, săptămânal la pacienții cu risc mare, și se tratează când crește[12].
  • Citirea încărcăturii virale: rezultatul apare în UI/mL sau în copii/mL, adesea și ca logaritm[12][15]; o schimbare sub 0,5 log (cam de 3 ori) poate să nu conteze, așa că se compară rezultate din același laborator și pe același tip de probă[12].
  • Copiii cu CMV congenital: control al auzului cel puțin până la 5 ani după o infecție din primul trimestru sau nedatată[10].
  • Adulții sănătoși: medicul decide dacă transaminazele crescute trebuie repetate.

Care este tratamentul pentru infecția cu citomegalovirus?

Aici nu dăm doze: tratamentul îl stabilește echipa medicală.

  • Persoanele sănătoase: de obicei nu e nevoie de alt tratament decât odihnă și calmarea simptomelor[1][5].
  • Imunitate scăzută: antivirale precum ganciclovir sau valganciclovir, adesea cu reducerea tratamentului imunosupresor după un transplant[7].
  • Nou-născuții cu simptome importante: se recomandă 6 luni de tratament antiviral[10]; poate ajuta auzul, dar cere o monitorizare atentă[2].

Cum previi infecția cu CMV, mai ales în sarcină?

  • Spală-te pe mâini cu apă și săpun după ce schimbi scutecul sau ajuți copilul la toaletă[2].
  • Nu împărți mâncarea, tacâmurile, paharul sau suzeta cu copiii mici și evită contactul cu saliva și urina lor[2].
  • Începe aceste obiceiuri înainte de concepție și păstrează-le în primul trimestru, când contează cel mai mult[10].
  • Nu există încă un vaccin autorizat împotriva CMV; vaccinurile candidate sunt în studii clinice[10].

Întrebări de pus medicului

  1. Rezultatele mele IgG și IgM înseamnă o infecție veche, una recentă sau o reactivare?
  2. Am nevoie de aviditatea IgG și în ce laborator se face?
  3. Dacă sunt însărcinată: când s-a produs probabil infecția și merită discutată o amniocenteză sau un tratament?
  4. După transplant: cât de des se va măsura încărcătura virală CMV și ce creștere ar duce la tratament?

Întrebări frecvente

Citomegalovirusul și mononucleoza sunt același lucru?

Nu. Mononucleoza clasică este produsă de virusul Epstein-Barr. CMV poate da o boală foarte asemănătoare, dar testul Monospot este negativ și serologia CMV este pozitivă[7].

CMV este o infecție cu transmitere sexuală?

Se poate transmite pe cale sexuală, dar și prin salivă, urină și lapte matern[1].

Un CMV IgG pozitiv mă protejează în sarcină?

Scade riscul, dar nu îl elimină: o reinfecție sau o reactivare poate ajunge la făt, iar un IgG pozitiv nu exclude infecția fătului[10].

Prin ce diferă CMV de toxoplasmoză în analizele din sarcină?

Amândouă se citesc cu IgG, IgM și aviditate, dar sunt germeni diferiți, cu surse diferite: toxoplasmoza vine mai ales din carnea insuficient preparată și din așternutul pisicii. Vezi pagina despre analizele pentru toxoplasmoză.

Articole asemănătoare

  1. Centers for Disease Control and Prevention. About cytomegalovirus. 17 ianuarie 2025. cdc.gov (consultat la 26 octombrie 2026)
  2. Centers for Disease Control and Prevention. About congenital CMV. 17 ianuarie 2025. cdc.gov (consultat la 26 octombrie 2026)
  3. Centers for Disease Control and Prevention. Laboratory testing for CMV and congenital CMV. 15 aprilie 2024. cdc.gov (consultat la 26 octombrie 2026)
  4. Centers for Disease Control and Prevention. Clinical overview of CMV and congenital CMV. 6 noiembrie 2024. cdc.gov (consultat la 26 octombrie 2026)
  5. MedlinePlus Medical Encyclopedia. Cytomegalovirus (CMV) infection. Revizuit la 29 august 2024. US National Library of Medicine. medlineplus.gov (consultat la 26 octombrie 2026)
  6. MedlinePlus. Cytomegalovirus (CMV) tests. Actualizat la 9 septembrie 2026. US National Library of Medicine. medlineplus.gov (consultat la 26 octombrie 2026)
  7. MSD Manual Professional Version. Cytomegalovirus (CMV) infection. Revizuit în ianuarie 2026. merckmanuals.com (consultat la 26 octombrie 2026)
  8. Zuhair M, Smit GSA, Wallis G, et al. Estimation of the worldwide seroprevalence of cytomegalovirus: a systematic review and meta-analysis. Rev Med Virol. 2019;29(3):e2034. doi:10.1002/rmv.2034 (consultat la 26 octombrie 2026)
  9. Rawlinson WD, Boppana SB, Fowler KB, et al. Congenital cytomegalovirus infection in pregnancy and the neonate: consensus recommendations for prevention, diagnosis, and therapy. Lancet Infect Dis. 2017;17(6):e177-e188. doi:10.1016/S1473-3099(17)30143-3 (consultat la 26 octombrie 2026)
  10. Leruez-Ville M, Chatzakis C, Lilleri D, et al. Consensus recommendation for prenatal, neonatal and postnatal management of congenital cytomegalovirus infection from the European congenital infection initiative (ECCI). Lancet Reg Health Eur. 2024;40:100892. doi:10.1016/j.lanepe.2024.100892 (consultat la 26 octombrie 2026)
  11. Society for Maternal-Fetal Medicine. Diagnosis and antenatal management of congenital cytomegalovirus infection. Am J Obstet Gynecol. 2016;214(6):B5-B11. doi:10.1016/j.ajog.2016.02.042 (consultat la 26 octombrie 2026)
  12. Kotton CN, Kumar D, Manuel O, et al. The fourth international consensus guidelines on the management of cytomegalovirus in solid organ transplantation. Transplantation. 2025;109(7):1066-1110. doi:10.1097/TP.0000000000005374 (consultat la 26 octombrie 2026)
  13. Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ghidul asiguratului, ediție actualizată (capitolul „Analize de laborator și investigații imagistice”). cnas.ro (consultat la 26 octombrie 2026)
  14. Synevo România. Citomegalovirus (infecția CMV): ce este, simptome, analize. Actualizat la 2 februarie 2026. synevo.ro (consultat la 26 octombrie 2026)
  15. Regina Maria. CMV (citomegalovirus) ADN în sânge. Dicționar de analize. reginamaria.ro (consultat la 26 octombrie 2026)

Această pagină oferă informații generale. Nu înlocuiește sfatul medicului, care îți interpretează rezultatele împreună cu simptomele, istoricul, stadiul sarcinii și examenul clinic.