Artroza: simptome, cauze, analize și tratamentul care chiar ajută (gonartroză, coxartroză)

Artroza (numită și osteoartrită) este cea mai frecventă boală a articulațiilor: în Statele Unite, de exemplu, afectează aproximativ 33 de milioane de adulți. Este, în același timp, cea mai prost înțeleasă. Celor mai mulți li se spune că articulația „s-a uzat”, că cartilajul e ca anvelopa unei mașini și că și-au consumat „kilometrajul”, așa că răspunsul înțelept ar fi să încetinească. Povestea aceasta este greșită, iar dacă te ghidezi după ea, articulația se strică mai repede.

În continuare afli ce este artroza, cum se manifestă articulație cu articulație, cum se pune diagnosticul, ce analize contează și ce tratamente rezistă în fața dovezilor.

Ce este artroza?

Artroza este o boală a întregii articulații, nu doar a cartilajului care o căptușește. Cartilajul se subțiază și se înmoaie, dar și osul de dedesubt se îngroașă, la marginile articulației se formează „ciocuri” osoase numite osteofite, ligamentele se rigidizează, mușchii stabilizatori slăbesc, iar sinoviala, membrana care căptușește capsula articulară, se inflamează ușor. Aceste schimbări se alimentează reciproc. Artroza este un proces de reparare ratat: articulația se tot remodelează și obține de fiecare dată un rezultat puțin greșit. Medicii români îi spun și „reumatism degenerativ”, iar formele principale au nume proprii: gonartroza (genunchiul), coxartroza (șoldul), spondiloza (coloana).

De aceea „uzura” induce în eroare. Uzura sugerează un proces pasiv, produs de folosire, ceea ce ar însemna că folosirea mai rară a articulației îl încetinește. Mai aproape de adevăr este contrariul. Cartilajul nu are vase de sânge și depinde de mișcare ca să se hrănească. Mușchii nefolosiți slăbesc, iar mușchii slabi transmit încărcarea prin suprafața articulară în loc s-o absoarbă. Repausul prelungit nu protejează; grăbește tocmai schimbările pe care oamenii încearcă să le evite.

Vârsta crește riscul, dar artroza nu este o consecință automată a îmbătrânirii. Mulți ajung la nouăzeci de ani cu articulații care funcționează bine, iar mulți fac gonartroză la patruzeci de ani, după o ruptură de menisc. Inflamația implicată este redusă și locală.

Ce simptome ai la artroză? Articulație cu articulație

La artroză, durerea apare la folosirea articulației: e mai mare la efort și spre seară și se calmează în repaus. Rigiditatea de dimineață este scurtă și trece de obicei în aproximativ treizeci de minute, unul dintre cele mai utile indicii care o deosebesc de bolile inflamatorii. În rest, fiecare articulație are „semnătura” ei.

Puseele care durează zile sau săptămâni sunt normale și nu înseamnă o agravare bruscă. O umflare rapidă, cu căldură și roșeață, merită evaluată prompt.

Care este diferența dintre artrită și artroză?

Artroza este o boală degenerativă, locală, a articulației, pe când artrita înseamnă inflamație, adesea parte a unei boli generale, autoimune; diferența contează pentru că tratamentele sunt complet diferite. Rigiditatea din artroză este scurtă și legată de efort; rigiditatea inflamatorie durează o oră sau mai mult în fiecare dimineață și se ameliorează pe parcursul zilei. Artroza este de obicei asimetrică, preferă articulațiile care duc greutatea și ultimele articulații ale degetelor și nu dă febră, scădere în greutate sau markeri de inflamație crescuți.

Dacă ai rigiditate prelungită dimineața sau umflături simetrice ale articulațiilor mici, tabloul despre care merită să citești este poliartrita reumatoidă și analizele de anticorpi care o susțin. Dacă încă încerci să-ți dai seama în ce categorie de boală articulară te încadrezi, începe cu o prezentare generală a artritei și a tipurilor ei. Un deget mare de la picior roșu și extrem de dureros, apărut brusc peste noapte, sugerează guta și atacurile ei cu cristale, deși cele două coexistă adesea.

Cauze și factori de risc

Accidentarea articulației este cauza cea mai clară. O ruptură de ligament încrucișat anterior sau de menisc crește dramatic riscul de gonartroză, adesea cu schimbări în zece-cincisprezece ani, la oameni mult prea tineri ca să dea vina pe vârstă. Fracturile care ajung în suprafața articulară au același efect.

Încărcarea mecanică contează, dar nu cum se crede. Alergarea de agrement nu pare să producă gonartroză și ar putea chiar s-o prevină. Ce crește riscul este distribuția anormală a încărcării: axele deviate ale picioarelor, displazia de șold, operațiile anterioare și anii de ridicat greutăți sau de lucru în genunchi.

Genetica are o greutate reală, mai ales la mâini și șold, unde ereditatea este estimată la aproximativ 40-60%. Vârsta crește riscul pentru că celulele cartilajului repară mai puțin eficient, iar femeile fac artroză mai des și mai sever după vârsta mijlocie. Contează și factorii metabolici: greutatea crește încărcarea genunchiului și a șoldului, dar crește riscul și la mâini, care nu duc greutatea, o dovadă că țesutul adipos contribuie prin semnale inflamatorii. Diabetul se asociază independent cu forme mai severe.

Cum se pune diagnosticul de artroză?

Artroza este un diagnostic clinic. La un adult de peste aproximativ 45 de ani, cu dureri articulare legate de efort, rigiditate matinală sub treizeci de minute și fără semne de boală inflamatorie, ghidurile spun că diagnosticul se poate pune doar pe baza istoricului și a examinării. În România îl pune de obicei medicul de familie, ortopedul, reumatologul sau medicul de recuperare medicală; consultația de specialitate decontată de CNAS se face cu bilet de trimitere.

Radiografiile arată îngustarea spațiului articular, osteofitele, scleroza și chisturile. Ajută la planificarea unei operații și la excluderea altor probleme structurale. Ce nu măsoară este durerea. Nepotrivirea merge în ambele sensuri: mulți oameni cu radiografii clar modificate au puțină durere, iar mulți cu dureri invalidante au filme aproape normale. Durerea vine aici din sinovială, din leziunile osului de sub cartilaj, din mușchi și din felul în care sistemul nervos procesează aceste semnale, iar nimic din toate acestea nu apare pe o radiografie. Așadar „modificări degenerative severe” descrie o imagine, nu un prognostic. RMN-ul este rareori necesar și găsește adesea schimbări întâmplătoare, prezente la majoritatea adulților de aceeași vârstă.

Ce analize se fac pentru artroză?

Nicio analiză de sânge nu diagnostichează artroza. Niciun marker nu o confirmă și niciunul nu îi urmărește severitatea. Analizele se cer din două motive cinstite: ca să excludă alte boli și ca să păstreze sigur tratamentul de lungă durată.

Pentru excludere, markerii de inflamație vin primii, iar rezultatul normal este cel care aduce informație. Excluderea înseamnă de obicei verificarea proteinei C reactive, care rămâne normală în artroza necomplicată (atenție: multe laboratoare din România o raportează în mg/dL, cu valoare normală sub 0,5 mg/dL), adesea împreună cu viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), care crește în inflamațiile generale. Când tabloul articular ridică suspiciunea unei boli autoimune, testarea se poate extinde la factorul reumatoid, interpretat alături de anti-CCP. Când este vorba de o singură articulație fierbinte, medicii pot măsura acidul uric, care susține sau slăbește diagnosticul de gută, ținând minte că poate fi normal chiar în timpul atacului.

Pentru siguranță, folosirea îndelungată a antiinflamatoarelor cere verificarea funcției renale prin creatinina folosită pentru estimarea filtrării (în România, creatinina se dă în mg/dL, iar pe buletinele decontate de CNAS laboratorul trebuie să treacă alături și rata estimată a filtrării glomerulare, eRFG), plus o hemoleucogramă pentru depistarea anemiei produse de o sângerare digestivă. Nimic din toate acestea nu spune ceva despre cartilajul tău; doar dacă se întâmplă altceva și dacă tratamentul poate continua în siguranță.

Artroza: tratament, ce funcționează cu adevărat

Toate ghidurile importante, ale American College of Rheumatology, ale OARSI și echivalentele lor europene, pun exercițiul și educația pe primul loc, înaintea oricărui medicament. Nu este o încălzire înaintea tratamentului „adevărat”; este tratamentul cu cele mai solide dovezi din domeniu.

Exercițiul reduce durerea și îmbunătățește funcția și nu strică articulația. Întărirea mușchilor din jurul articulației îmbunătățește felul în care încărcarea trece prin ea; efortul aerob crește toleranța la durere și îmbunătățește somnul și dispoziția. O oarecare durere musculară în primele săptămâni ale unui program nou este de așteptat și nu înseamnă vătămare. Regula folosită de majoritatea kinetoterapeuților: o creștere modestă a simptomelor care trece în douăzeci și patru de ore este acceptabilă, iar durerea care durează mai mult înseamnă că doza a fost prea mare, nu că exercițiul e greșit. Programele supravegheate sunt mai bune decât fișele de exerciții primite pe hârtie, iar tipul contează mai puțin decât constanța.

Greutatea contează pentru articulațiile care duc corpul, iar pierderea unei părți semnificative din greutate ameliorează durerea și funcția genunchiului, mai ales împreună cu exercițiul. Merită spus ce nu este asta: nu o chestiune morală și nici o condiție pentru tratament. Cei care nu slăbesc beneficiază pe deplin de exerciții, medicamente și chirurgie.

Medicamentele stau alături de exercițiu, nu în locul lui. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sub formă de gel sau cremă sunt prima alegere în artroza genunchiului și a mâinii, acționând local, cu o expunere mai mică a restului corpului. AINS pe gură funcționează, dar au riscuri digestive, renale și cardiovasculare care cresc cu vârsta și cu durata. Paracetamolul are cel mult efecte modeste. Duloxetina, un antidepresiv care modulează semnalele de durere, ajută unele persoane. Opioidele nu sunt recomandate. Orice antiinflamator luat lună de lună trebuie discutat cu medicul.

Infiltrațiile sunt mai limitate decât sugerează popularitatea lor. Infiltrațiile cu corticosteroizi aduc o ușurare măsurată în săptămâni, iar folosirea repetată ridică semne de întrebare pentru cartilaj și os. Injecțiile cu acid hialuronic nu au arătat un beneficiu semnificativ în analizele de calitate, iar plasma bogată în trombocite (PRP) și injecțiile cu celule stem rămân nedovedite, în ciuda marketingului intens. Tratamentul balnear, foarte căutat în România, poate aduce confort și mobilitate, dar nu înlocuiește exercițiul și nu schimbă evoluția bolii.

Chirurgia este pentru cei a căror durere nu a răspuns la o încercare reală a celor de mai sus. Artroscopia pentru boala degenerativă a genunchiului, inclusiv curățarea meniscului în prezența artrozei, nu este mai bună decât o operație simulată sau tratamentul conservator și nu mai este recomandată.

Ce nu este susținut de dovezi

Glucozamina și condroitina sunt cele mai folosite suplimente pentru articulații și printre cele mai studiate. Rezultatele sunt slabe și inconsecvente: cele mai mari studii independente găsesc efecte apropiate de placebo, în timp ce studiile finanțate de industrie raportează beneficii mai mari. Sunt sigure, dar nu ieftine, iar dacă trei luni nu aduc nimic, acesta este un răspuns cu sens. Colagenul și turmericul se sprijină pe dovezi de calitate scăzută.

Mai important, niciun tratament aprobat nu a demonstrat că reface cartilajul sau inversează artroza. Medicamentele care să modifice boala sunt în studii, dar niciunul nu a fost aprobat. Procedurile de reparare a cartilajului există pentru defecte izolate la articulații tinere, nu pentru boala instalată. Orice clinică ce promite regenerarea cartilajului printr-o injecție vinde ceva ce dovezile nu susțin. Nu este un motiv de deznădejde, pentru că durerea și funcția se îmbunătățesc substanțial cu tratamentele care funcționează, dar îți permite să-ți cheltui banii și speranța cu cap.

Viața de zi cu zi cu artroza

Ritmul obișnuit nu este un declin constant, ci fluctuații în jurul unui nivel de bază care se schimbă încet. Dozarea efortului ajută: o activitate solicitantă împărțită în blocuri mai scurte duce la mai mult într-o săptămână decât o sesiune eroică urmată de trei zile de „plată”.

Adaptările practice chiar funcționează. Scaunele mai înalte și colacul înălțător pentru toaletă scad încărcarea genunchilor. Un baston ținut în mâna opusă articulației afectate o descarcă, iar ustensilele cu mâner gros cruță degetul mare.

Somnul și dispoziția nu sunt probleme secundare: somnul prost amplifică durerea, iar durerea strică somnul, așa că acest cerc merită tratat. Contează și sănătatea oaselor, pentru că activitatea redusă afectează densitatea osoasă, iar osteoporoza care subțiază osul fără simptome coexistă frecvent cu artroza. Cât despre alimentație: nu există alimente „interzise” în artroză; o dietă echilibrată, care te ajută să-ți menții greutatea, contează mai mult decât orice aliment anume.

Când să iei în calcul proteza

Protezarea articulației se ia în calcul când durerea este persistentă, când îți strică somnul sau activitățile care contează pentru tine și când tratamentul fără operație a fost încercat cu adevărat. Declanșatorul este funcția ta, nu aspectul radiografiei, și nu trebuie să aștepți până abia mai poți merge.

Rezultatele sunt bune: cei mai mulți raportează o ușurare substanțială a durerii, implanturile moderne durează de obicei cincisprezece-douăzeci și cinci de ani, iar ratele de reintervenție timpurie sunt mici. Rezervele sunt reale: aproximativ unul din cinci oameni este nemulțumit după proteza de genunchi, recuperarea cere luni de reabilitare, iar orice operație are riscuri de infecție, cheaguri și rigiditate. Întărirea mușchilor înainte de operație îmbunătățește recuperarea, iar vârsta singură este rareori un obstacol.

Ce spun cele mai noi studii

Cea mai cuprinzătoare privire recentă asupra exercițiului vine dintr-o analiză Cochrane, un tip de studiu care reunește toate studiile găsite și notează cât de sigur este fiecare. Această actualizare a strâns 139 de studii randomizate cu 12.468 de persoane cu gonartroză. Față de lipsa tratamentului sau îngrijirea obișnuită, exercițiul a ameliorat durerea cu în medie 13,14 puncte pe o scală de la 0 la 100 și funcția fizică cu 12,53 puncte imediat după program, cu dovezi de certitudine moderată pentru funcție. Autorii au notat că aceste medii sunt aproape de pragul pe care pacienții îl consideră o diferență reală (Lawford și colab., 2024). Ce înseamnă pentru tine: exercițiul este tratamentul cel mai bine susținut, iar să te aștepți la o ameliorare solidă, nu la dispariția totală a durerii, te ajută mai mult.

Un studiu clinic randomizat din JAMA Network Open a comparat două abordări de exercițiu la 117 adulți de 40 de ani și peste, cu gonartroză dureroasă. Participanții au făcut yoga sau exerciții de forță, de două ori pe săptămână supravegheat și o dată acasă, timp de 12 săptămâni. La 12 săptămâni, diferența de durere a genunchiului între grupuri a fost de 1,1 mm pe o scală de 100 mm, statistic imposibil de deosebit și mult în interiorul marjei stabilite pentru a spune că yoga nu este mai slabă decât forța. Pe 24 de săptămâni, yoga a avut un mic avantaj la mai multe criterii secundare, iar efectele adverse au fost ușoare în ambele grupuri (Abafita și colab., 2025). Ce înseamnă pentru tine: exercițiul pe care chiar îl vei continua contează mai mult decât cel teoretic optim.

O analiză anuală din Osteoarthritis and Cartilage a trecut prin 3.182 de studii și a ales 33 pentru evaluare detaliată, privind factorii de risc, injecțiile și subtipurile bolii. Printre concluzii: dovezile arată lipsa beneficiului vâscosuplimentării, adică a injecțiilor cu acid hialuronic, în gonartroză, în timp ce rezultatele pentru alte injecții au rămas variabile (Perruccio și colab., 2023). Ce înseamnă pentru tine: dacă ți se propune o injecție cu acid hialuronic, întreabă ce dovezi o susțin în cazul tău.

Mituri și adevăruri

Glosar

Întrebări frecvente

Ce simptome ai la artroză?

Primele semne sunt ușoare și intermitente: o durere după efort care trece în repaus, câteva minute de rigiditate când te ridici și un scârțâit când miști articulația. Mulți observă pierderea mobilității înaintea durerii: le e greu să-și pună șosetele sau să întoarcă de tot capul. Simptomele care variază de la o săptămână la alta sunt tipice și nu înseamnă agravare.

Artroza se poate vindeca complet?

Niciun tratament aprobat nu a demonstrat că reface cartilajul sau inversează artroza instalată, iar promisiunile contrare merită privite cu scepticism. Ce se poate schimba substanțial sunt durerea și funcția: exercițiul, întărirea musculară, medicamentele și, la nevoie, protezarea aduc toate ameliorări reale. Agravarea nu este inevitabilă.

Ce medicamente se iau pentru artroză?

Prima alegere în artroza genunchiului și a mâinii sunt antiinflamatoarele aplicate local, sub formă de gel. Antiinflamatoarele pe gură ajută în pusee, dar au riscuri pentru stomac, rinichi și inimă, așa că se folosesc cât mai scurt și la recomandarea medicului; paracetamolul are efect modest, iar duloxetina ajută unele persoane. Niciun medicament nu înlocuiește exercițiul.

Ce analize se fac pentru artroză?

Nu există o analiză care să confirme artroza. Medicul poate cere CRP și VSH ca să excludă o inflamație, factorul reumatoid sau acidul uric când tabloul sugerează altă boală, iar creatinina și hemoleucograma pentru siguranța tratamentului cu antiinflamatoare. Radiografia arată modificările articulare, dar nu și cât de mult te doare.

Ce alimente sunt recomandate de medic în artroză?

Nu există o dietă care să vindece artroza. Contează o alimentație echilibrată, de tip mediteranean, care te ajută să-ți păstrezi greutatea, pentru că fiecare kilogram în minus scade încărcarea genunchilor și șoldurilor; alimentele „miraculoase” pentru cartilaj nu au dovezi.

Mișcarea ajută artroza sau o agravează?

Ajută și nu strică articulația. Exercițiul este tratamentul cu cele mai solide dovezi, ameliorând durerea și funcția în zeci de studii. Mușchii din jurul articulației absorb încărcarea care altfel ar trece prin suprafața articulară, așa că întărirea lor protejează. Regula de lucru: durerea care trece într-o zi este acceptabilă, iar cea care durează mai mult înseamnă să reduci intensitatea, nu să te oprești.

Surse

• National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin Diseases — Osteoarthritis — NIH, 2023 — niams.nih.gov (în limba engleză)
• MedlinePlus — Osteoarthritis — National Library of Medicine, 2024 — medlineplus.gov (în limba engleză)
• American Academy of Orthopaedic Surgeons — Arthritis of the Knee — OrthoInfo, 2024 — orthoinfo.aaos.org (în limba engleză)
• Mayo Clinic — Osteoarthritis: Symptoms and Causes — Mayo Foundation, 2024 — mayoclinic.org (în limba engleză)
• Lawford BJ et al. — Exercise for osteoarthritis of the knee — Cochrane Database of Systematic Reviews, 2024 — doi.org (în limba engleză)
• Abafita BJ et al. — Yoga or Strengthening Exercise for Knee Osteoarthritis — JAMA Network Open, 2025 — doi.org (în limba engleză)
• Perruccio AV et al. — Osteoarthritis year in review 2023: Epidemiology and therapy — Osteoarthritis and Cartilage, 2023 — doi.org (în limba engleză)
• Regina Maria — Artroza: ce este, simptome, cauze și tratament (coxartroza, gonartroza, spondiloza) — Dicționar de afecțiuni, consultat 2026 — reginamaria.ro
• Synevo România — Proteina C reactivă (CRP): valori de referință în mg/dL — Teste A-Z, consultat 2026 — synevo.ro
• Synevo România — Creatinina serică: valori de referință și conversia mg/dL în µmol/L — Teste A-Z, consultat 2026 — synevo.ro

Lecturi suplimentare

• Durerea de picior care coboară sub genunchi, alături de rigiditatea spatelui, poate fi o sciatică produsă de un nerv lombar iritat.
• Simptomele care iradiază în membre, cu amorțeli, pot veni și de la o hernie de disc care apasă pe un nerv.
• Durerea de lângă articulație, nu din ea, se dovedește uneori a fi o bursită care inflamează punga de lângă articulație.
• Dacă urmezi un tratament antiinflamator de lungă durată, înțelege hemoleucograma completă și ce arată fiecare parte a ei.

Înțelege-ți analizele cu BloodSense

Analizele de sânge nu pot diagnostica artroza, iar orice serviciu care pretinde contrariul exagerează. Ce lămuresc rezultatele tale este mai restrâns: altceva produce durerea și pot continua tratamentul în siguranță? Markerii de inflamație normali, alături de un istoric tipic, susțin artroza în locul unei cauze autoimune, iar funcția renală și hemoleucograma normale susțin continuarea tratamentului antiinflamator.

BloodSense îți citește buletinul de analize și îți explică fiecare valoare pe înțelesul tău: ce măsoară, unde se află valoarea ta și ce merită să discuți cu medicul. Nu pune diagnostice și nu înlocuiește consultația.

Primește-ți raportul personalizat în câteva minute