Scala Bristol ADL (BADLS): cum se completează, cum se calculează scorul 0-60 și ce înseamnă în demență

Scala Bristol ADL (BADLS, de la Bristol Activities of Daily Living Scale) este un chestionar cu 20 de întrebări pe care îl completează aparținătorul, ca să descrie cât de bine se descurcă o persoană cu demență în activitățile de zi cu zi. Nu este un test de memorie și nu este o analiză de sânge. Este un mod structurat de a nota ce mai poate face cineva (să-și facă un ceai, să se îmbrace, să-și găsească drumul pe o stradă cunoscută) și cum se schimbă asta de-a lungul lunilor și anilor. Dacă un medic neurolog, psihiatru sau un centru de memorie ți-a dat acest formular ori ai întâlnit acronimul într-un articol științific, ești în locul potrivit.

În acest ghid afli ce acoperă cele 20 de întrebări, cum funcționează scorul de la 0 la 60 și în ce direcție merg cifrele, cine trebuie să completeze formularul, de unde vine scala, ce spun cercetările recente despre cât de bine rezistă și cum se așază alături de analizele de sânge care fac de obicei parte din evaluarea unei demențe.

Ce măsoară scala Bristol ADL

Scala Bristol ADL măsoară dependența în viața de zi cu zi, adică de cât ajutor are nevoie o persoană cu demență pentru activitățile obișnuite. Fiecare dintre cele 20 de întrebări se referă la o activitate banală, iar aparținătorul alege afirmația care se potrivește cel mai bine cu ce a făcut efectiv persoana în ultimele aproximativ două săptămâni: nu ce ar putea face într-o zi bună și nici ce făcea înainte.

Diferența contează mai mult decât pare. O persoană poate obține un rezultat bun la un test de memorie făcut la cabinet și totuși să nu mai știe cum să folosească mașina de spălat pe care o are de cincisprezece ani. Se întâmplă și invers. Testele cognitive și testele de funcționare răspund la întrebări diferite, iar scala Bristol a fost construită să răspundă la a doua: de cât ajutor are nevoie omul acesta, acum, ca să treacă printr-o zi obișnuită?

Merită numite și două lucruri pe care scala nu le face intenționat. Nu pune diagnosticul de demență: un scor mic sau mare nu este diagnosticul a nimic. Și nu măsoară calitatea vieții. Cineva poate avea nevoie de mult ajutor și să fie mulțumit; altcineva poate fi în mare parte independent și nefericit. Scala Bristol este mai îngustă decât ambele, iar tocmai această îngustime o face utilă.

Prin ce diferă de ideea generală de activități zilnice

„Activitățile vieții zilnice” (ADL) sunt un concept clinic larg, care cuprinde toată familia de sarcini de autoîngrijire și gospodărie, măsurate prin multe instrumente diferite, în multe boli: recuperarea după accident vascular cerebral, fragilitatea vârstnicului, recuperarea după operații. BloodSense explică acest concept general, împreună cu instrumente precum indicele Katz și indicele Barthel, într-un ghid separat despre activitățile vieții zilnice (ADL). Pagina aceasta rămâne la un singur instrument: scala Bristol, construită pentru demență și completată de aparținător.

Cum se calculează scorul scalei Bristol ADL

Fiecare dintre cele 20 de întrebări oferă o mică scară de afirmații care descriu o capacitate tot mai redusă, de la „face activitatea singur” până la „nu o mai poate face deloc”. Aparținătorul alege o afirmație pentru fiecare întrebare. Alegerile se transformă în puncte, iar punctele se adună.

Un scor mai mare înseamnă mai multă dependență. Aici se încurcă mulți, pentru că multe scoruri medicale merg invers: la testul MMSE (Mini-Mental State Examination), un test cognitiv foarte răspândit, o cifră mai mare este mai bună. La scala Bristol, un scor care crește în timp înseamnă că persoana se descurcă mai puțin, nu mai mult. Totalul merge de la 0 la 60, iar această structură de punctare este documentată în anexele de evaluare ale unor studii britanice publicate despre demență, în NIHR Journals Library.

Un detaliu contează mult pentru aparținători. Formulările afirmațiilor sunt scrise separat pentru fiecare întrebare: cele patru variante de la „cumpărături” nu sunt aceleași propoziții ca cele de la „îmbrăcat”. Au fost redactate împreună cu aparținătorii, în limbajul pe care aceștia îl folosesc efectiv. Este o alegere de design deliberată și de aceea formularul durează puțin mai mult de citit decât un tabel generic cu bife.

Varianta „nu se aplică” există ca scala să nu penalizeze oamenii pentru lucruri care n-au legătură cu demența. Dacă cineva n-a gătit niciodată în viață sau a renunțat la condus acum douăzeci de ani din cauza vederii, asta nu e un declin funcțional și se punctează cu zero, nu cu trei.

Cele 20 de activități din scala Bristol

Cele 20 de întrebări acoperă atât autoîngrijirea de bază, cât și sarcinile mai complexe pe care le cere o viață independentă în comunitate. Gruparea lor face acoperirea mai ușor de văzut, deși chestionarul însuși nu folosește aceste titluri.

Privită cu ochii unui aparținător, logica listei devine evidentă. Acoperă lucrurile care se strică primele în demență (telefonul, banii, traseul autobuzului, rețeta de gătit) alături de cele care se strică mult mai târziu, precum mâncatul și folosirea toaletei. Această întindere explică de ce același formular poate urmări o persoană ani de zile, în loc să fie înlocuit la fiecare etapă.

Chestionarul complet, cu formularea exactă a întrebărilor, este un instrument protejat de drepturi de autor și nu este reprodus aici. Clinicile și cercetătorii îl obțin prin publicația originală sau prin căile de licențiere pe care le gestionează autorii, iar serviciul medical care îl folosește îți va da formularul.

Cine completează scala Bristol ADL și cum se face în practică

O completează aparținătorul: soțul sau soția, un copil adult, un prieten apropiat, îngrijitorul dintr-un cămin. Cineva care vede zilele obișnuite ale persoanei. În articolele științifice această persoană se numește „informator”, iar în protocoalele studiilor clinice „însoțitor de studiu”. Scala nu este completată de persoana cu demență și nici de un medic pe baza unei consultații de zece minute.

Acest design este în același timp un punct forte și o limită. Un aparținător știe lucruri pe care nicio vizită la cabinet nu le poate dezvălui. Un aparținător este însă și obosit, implicat emoțional și uneori vede o versiune a persoanei pe care vizitatorii n-o văd niciodată. Doi aparținători ai aceleiași persoane pot obține totaluri diferite, și niciunul nu minte.

În practică, majorității aparținătorilor le ia zece-douăzeci de minute. Unele servicii îl lasă pe aparținător să-l completeze singur; altele îl parcurg ca pe o discuție. De obicei se repetă la intervale, adesea la șase sau douăsprezece luni în îngrijirea obișnuită și mai des într-un studiu clinic, pentru că un scor izolat spune mult mai puțin decât direcția dintre două scoruri.

Să răspunzi sincer e mai greu decât pare

Aparținătorii povestesc des despre tentația de a fi generoși: să noteze ce ar putea face persoana într-o săptămână bună sau dacă i-ai lăsa destul timp. Scala întreabă ce se întâmplă efectiv. Subestimarea dificultăților e de înțeles (poate părea o trădare să scrii că cineva nu-și mai poate folosi singur cardul bancar), dar face formularul mai puțin util echipei care încearcă să organizeze sprijinul.

Ce înseamnă scorurile și ce nu înseamnă

Nu există un prag oficial care să separe „bine” de „rău”. Scala nu a fost construită ca prag de screening, iar a trata un singur total ca pe o sentință înseamnă a o citi greșit. Un total de 12 înseamnă altceva pentru un om de 58 de ani cu demență cu debut precoce care locuiește singur decât pentru un om de 88 de ani cu un partener devotat acasă.

Ce face cifra foarte bine este să urmărească schimbarea. Un scor care urcă de la 14 la 24 într-un an este o afirmație concretă, documentată, că cineva are nevoie de mult mai mult ajutor decât înainte: genul de afirmație care pune în mișcare îngrijirea la domiciliu, evaluările pentru drepturi sociale și discuțiile din familie. Este utilă și pentru tipare: dacă punctele se adună la cumpărături, bani și transport, iar îngrijirea personală e neatinsă, sprijinul necesar arată foarte diferit față de situația inversă.

Alte evaluări din demență răspund la alte întrebări. Medicii notează orientarea și starea de veghe prin evaluarea orientării temporo-spațiale, iar în situații acute nivelul de conștiență poate fi documentat cu scala Glasgow. Niciuna nu le înlocuiește pe celelalte.

De unde vine scala Bristol ADL

Scala a fost dezvoltată la Bristol, în Regatul Unit, și publicată în 1996 în revista Age and Ageing de Romola Bucks și colaboratorii săi, care lucrau în departamentul de îngrijire a vârstnicului al Spitalului Frenchay. Articolul original o descrie exact cum funcționează și azi: un instrument completat de aparținător, cu 20 de capacități ale vieții de zi cu zi.

Motivul pentru care a fost creată este și motivul pentru care rezistă. Scalele existente pentru activitățile zilnice fuseseră gândite pentru vârstnici fragili fizic sau pentru recuperarea după traumatisme și erau insensibile la ce face de fapt demența: întrebau dacă o persoană poate ridica fizic un fierbător, nu dacă mai poate înțelege că fierbătorul este obiectul de care are nevoie. Echipa din Bristol a mers mai întâi la aparținători, i-a întrebat ce activități contează și a folosit propriile lor descrieri ale capacităților ca variante de răspuns.

După treizeci de ani, această origine explică răspândirea scalei. A fost tradusă și revalidată în mai multe limbi și apare peste tot în cercetarea despre demență ca mod de a măsura dacă o intervenție îi ajută pe oameni să-și trăiască viața, nu doar să-și îmbunătățească un scor la un test. Nu am găsit o versiune românească validată publicată, așa că, dacă primești formularul în română, întreabă echipa ce variantă folosește.

Unde intră analizele de sânge în evaluarea unei demențe

Scala Bristol descrie funcționarea. Nu spune nimic despre cauză, iar cauza contează, pentru că o minoritate dintre persoanele cu probleme de memorie sau declin funcțional au ceva care contribuie și care se poate trata.

Este practică standard, nu o speranță. National Institute on Aging din SUA arată că, în evaluarea bolii Alzheimer, medicii cer analize de sânge, de urină și alte teste medicale standard ca să identifice alte cauze posibile, iar unele dintre aceste afecțiuni pot fi tratabile și posibil reversibile. NHS din Regatul Unit spune același lucru și enumeră tiroida care funcționează prea lent printre cauzele problemelor de memorie pe care le caută medicul de familie. În România, primul pas este de obicei tot medicul de familie, care poate cere analizele de bază și te poate trimite cu bilet de trimitere la neurolog sau psihiatru pentru evaluarea de specialitate.

În practică, evaluarea unei demențe include frecvent analiza vitaminei B12, pentru că deficitul poate produce simptome cognitive și neurologice, și verificarea tiroidei centrată pe analiza TSH. La Synevo, de exemplu, intervalul de referință pentru B12 la adulți peste 19 ani este 197-771 pg/mL, iar laboratorul notează că valorile între 150 și 400 pg/mL merită investigate cu alte teste; pentru TSH, intervalul la adulți peste 20 de ani este 0,27-4,20 µUI/mL. Unele servicii măsoară și nivelul homocisteinei, care crește când B12 sau acidul folic sunt scăzute. Niciuna dintre aceste analize nu pune și nu exclude diagnosticul de demență. Sunt acolo ca să prindă cauzele tratabile, ca nimic reparabil să nu fie ratat în timp ce toată lumea se concentrează pe diagnosticul mai greu.

Cele mai recente descoperiri științifice

Cercetările despre scala Bristol din ultimii ani nu au încercat s-o reinventeze, ci au verificat dacă rezistă: în limbi noi, la populații noi și față de medicamentele mai noi care ajung acum în clinicile de memorie.

Scala trece testele și în limbi noi

O versiune japoneză a fost dezvoltată și validată în 2025, iar una arabă în 2022, aceasta din urmă având-o printre autori pe Romola Bucks, cea care a scris originalul. Ambele au raportat aceeași imagine generală: cele 20 de întrebări se comportă ca și cum ar măsura un singur lucru de fond, nu douăzeci de lucruri fără legătură; aparținătorii întrebați din nou după câteva săptămâni dau răspunsuri foarte asemănătoare; iar totalurile se mișcă în direcția așteptată față de testele cognitive: pe măsură ce scad scorurile de gândire, cresc scorurile de dependență.

Ambele echipe au trebuit să adapteze întrebări, nu doar să le traducă cuvânt cu cuvânt. Echipa japoneză a modificat întrebările despre tacâmuri și despre folosirea banilor, pentru că o scală scrisă în jurul furculiței și al lirelor sterline nu se transferă curat. E o amintire utilă că scala Bristol măsoară obiceiuri legate de cultură, nu biologie.

Ce înseamnă pentru tine: cifra notată de medic nu este arbitrară. Este destul de stabilă și urmărește ceva real. Dar „destul de stabilă” nu înseamnă precisă. O oscilație de două puncte între vizite este zgomot. O urcare de zece puncte este un semnal. Judecă tendința, nu cifra.

Pe scurt, despre termeni: când articolele raportează consistența internă, sau coeficientul alfa Cronbach, întreabă dacă întrebările se țin împreună ca set; o valoare apropiată de 1 înseamnă că da. Fidelitatea test-retest întreabă dacă același evaluator dă același răspuns de două ori la rând. Ambele au ieșit ridicate pentru aceste versiuni.

Funcționarea zilnică este acum un criteriu standard în studiile de medicamente pentru demență

Studiile moderne despre demență includ aproape întotdeauna o scală a activităților zilnice alături de testele de memorie, pentru că întrebarea care le pasă familiilor și autorităților este dacă un medicament ajută o persoană să continue să facă lucruri. În studiul Clarity AD cu lecanemab, un anticorp anti-amiloid, rezultatele publicate în 2026 pentru grupul fără genotip ApoE ε4 sau heterozigot au arătat că rezultatele privind activitățile zilnice s-au mișcat în același sens cu principalul criteriu clinic al studiului, alături de o scădere a amiloidului pe imaginile cerebrale. Studiul a folosit o rudă americană a scalei Bristol, nu scala Bristol însăși, dar familia de instrumente este aceeași.

Scalele de funcționare dau și răspunsuri negative, exact de aceea își merită locul. Studiul ELAD cu liraglutidă, un medicament pentru diabet care arătase promisiuni pe modele animale, și-a raportat rezultatele de fază 2b în Nature Medicine în 2025 și nu a găsit o diferență semnificativă între medicament și placebo la criteriul legat de activitățile zilnice.

Ce înseamnă pentru tine: toată această familie de scale există ca întrebarea „ajută cu adevărat în viața de zi cu zi?” să aibă un răspuns, nu doar o speranță. Dacă rudei tale i se propune un studiu clinic, chestionarul despre activitățile zilnice pe care ți se cere să-l completezi nu este birocrație. Este adesea rezultatul care contează cel mai mult, iar instrumentul de măsură ești tu.

Pe scurt, despre termeni: un criteriu de evaluare este pur și simplu etalonul pe care un studiu s-a angajat să-l folosească înainte să înceapă, ca rezultatele să nu poată fi judecate după oricare măsură arată mai bine la final.

Unde scala este mai slabă

O evaluare critică având-o coautoare pe Bucks a numit sincer limitele: scala Bristol a fost concepută pentru persoane cu demență ușoară care trăiesc în comunitate, cu aparținători care le văd regulat. Dacă o împingi în afara acestui cadru, scârțâie. În demența avansată, într-un cămin, majoritatea întrebărilor stau deja la capătul dependent și scala nu mai are loc să detecteze schimbarea; cercetătorii numesc asta efect de plafon. O lucrare ulterioară, care a reevaluat-o la rezidenți cu demență avansată din cămine, a găsit că fidelitatea s-a menținut în mare, dar structura de fond a fost mai puțin coerentă decât în eșantionul comunitar original.

Ce înseamnă pentru tine: dacă îngrijești pe cineva în stadiile târzii și scorul aproape nu se mișcă, aceasta este o proprietate a riglei, nu o dovadă că nimic nu se schimbă. Spune-i echipei. Descrierea ta va duce informație pe care totalul nu o mai duce.

Glosar

Întrebări frecvente

Ce este scala Bristol a activităților zilnice?

Este un chestionar britanic din 1996, cu 20 de întrebări despre activități obișnuite, completat de aparținătorul unei persoane cu demență. Fiecare răspuns valorează între 0 și 3 puncte, iar totalul merge de la 0 (complet independent) la 60 (complet dependent). Este folosit în clinicile de memorie și în studiile clinice ca să urmărească în timp de cât ajutor are nevoie persoana.

BADLS este același lucru cu „activitățile de bază ale vieții zilnice”?

Nu, și aici e o sursă reală de confuzie. În unele texte clinice americane, „BADLs” e folosit ca prescurtare pentru activitățile de bază ale vieții zilnice (autoîngrijirea de bază, precum baia și îmbrăcatul), de obicei în contrast cu IADL, cele instrumentale, precum gătitul sau operațiunile bancare. Scala Bristol a activităților zilnice este cu totul altceva: un chestionar britanic, numit și publicat. Ambele se prescurtează cu aceleași cinci litere. Dacă citești un document și nu știi care e sensul, uită-te dacă textul se referă la o categorie de sarcini sau la un formular anume, cu scor din 60.

Unde găsesc chestionarul în format PDF?

Scala Bristol este un instrument protejat de drepturi de autor, așa că nu e ceva de luat dintr-o descărcare oarecare. Circulă copii online, dar versiunile de origine neclară pot fi modificate sau incomplete, ceea ce contează dacă scorurile sunt comparate în timp. Căile sigure sunt publicația originală din 1996 din Age and Ageing sau canalele de licențiere ale autorilor. Dacă un medic ți-a cerut să-l completezi, cere-i copia pe care o folosește: așa răspunsurile tale vor sta în același dosar cu restul.

Ce scor ADL e considerat bun sau rău?

Nu există un prag care să facă un scor bun sau rău, iar scala n-a fost construită să ofere unul. Scorurile merg de la 0, adică independent în toate cele 20 de activități, la 60, adică complet dependent în toate. Medicii se uită la tendința proprie a rudei tale și la tiparul dintre întrebări, interpretate împreună cu situația de locuire, sprijinul disponibil și restul evaluării. Dacă o cifră te îngrijorează, pasul util este să întrebi echipa ce citește în ea, nu să cauți un prag pe internet.

Am nevoie de pregătire ca să-l completez?

Nu. A fost creat împreună cu aparținătorii, tocmai ca să nu fie nevoie de pregătire: variantele de răspuns folosesc descrieri de zi cu zi, nu limbaj medical. Majoritatea oamenilor au nevoie de zece-douăzeci de minute. Singurul lucru bun de știut înainte de a începe este că se referă la trecutul apropiat, de obicei ultimele două săptămâni, și la ce se întâmplă efectiv, nu la ce e posibil într-o zi bună. Dacă o întrebare chiar nu se aplică din motive fără legătură cu demența, folosește varianta „nu se aplică” în loc să ghicești.

Celălalt aparținător a obținut alt scor. Cine are dreptate?

Poate amândoi. Aparținători diferiți văd ore diferite, sarcini diferite și uneori o persoană vizibil diferită: multe persoane cu demență se adună pentru musafiri și se relaxează cu cine e acolo zilnic. Dezacordul nu e un eșec al formularului, ci o informație. Spune-i echipei medicale că răspunsurile voastre diferă și unde. Discuția aceasta scoate adesea la iveală mai mult decât totalurile și ajută echipa să decidă ale cui răspunsuri să folosească de acum înainte, pentru că scorurile se compară cel mai bine când le completează aceeași persoană de fiecare dată.

Cât de des ni se va cere să-l completăm?

Depinde. În îngrijirea obișnuită e frecvent să se repete la șase-douăsprezece luni sau ori de câte ori se schimbă ceva vizibil. Într-un studiu clinic, calendarul e stabilit dinainte și adesea mai des. Pentru că un scor izolat înseamnă mult mai puțin decât mișcarea dintre două, valoarea stă în repetări. Dacă a trecut mult timp și nimeni nu ți-a mai cerut, e firesc s-o aduci în discuție, mai ales dacă ai observat schimbări care n-au ajuns încă în notițele nimănui.

Surse

• Bucks RS, Ashworth DL, Wilcock GK, Siegfried K — Assessment of activities of daily living in dementia: development of the Bristol Activities of Daily Living Scale — Age and Ageing, 1996 (în limba engleză) — doi.org
• Bucks RS, Haworth J — Bristol Activities of Daily Living Scale: a critical evaluation — Expert Review of Neurotherapeutics, 2002 (în limba engleză) — doi.org
• Maeshima S et al. — Development and validation of the Japanese version of the Bristol Activities of Daily Living Scale for Dementia and Mild Cognitive Impairment Assessment — Geriatrics & Gerontology International, 2025 (în limba engleză) — doi.org
• Alkeridy WA, Al Khalifah RA, Mohammedin AS, Khallaf R, Muayqil T, Bucks RS — The Arabic Translation and Cross-Cultural Adaptation of the Bristol Activity of Daily Living Scale — Journal of Alzheimer’s Disease, 2022 (în limba engleză) — doi.org
• Boyd PA, Wilks SE, Geiger JR — Activities of Daily Living Assessment among Nursing Home Residents with Advanced Dementia: Psychometric Reevaluation of the Bristol Activities of Daily Living Scale — Health & Social Work, 2018 (în limba engleză) — doi.org
• Perry R et al. — Lecanemab for treatment of individuals with early Alzheimer’s disease who are apolipoprotein E ε4 non-carriers or heterozygotes — The Journal of Prevention of Alzheimer’s Disease, 2026 (în limba engleză) — doi.org
• Edison P et al. — Liraglutide in mild to moderate Alzheimer’s disease: a phase 2b clinical trial (ELAD) — Nature Medicine, 2025 (în limba engleză) — doi.org
• Kehoe PG, Turner N, Howden B, et al. — Details of cognitive assessments, measures of daily life and quality of life (RADAR RCT, Appendix 1) — NIHR Journals Library / NCBI Bookshelf, 2021 (în limba engleză) — ncbi.nlm.nih.gov
• National Institute on Aging (NIH) — How Is Alzheimer’s Disease Diagnosed? (în limba engleză) — nia.nih.gov
• NHS (UK) — How to get a dementia diagnosis (în limba engleză) — nhs.uk
• Synevo România — Vitamina B12: interval de referință la adulți peste 19 ani 197-771 pg/mL; valorile între 150 și 400 pg/mL se investighează cu alte teste — synevo.ro
• Synevo România — TSH (hormon de stimulare tiroidiană): interval de referință la adulți peste 20 de ani 0,27-4,20 µUI/mL — synevo.ro

Lecturi suplimentare

• ADL: activitățile vieții zilnice
• Orientat temporo-spațial: evaluarea orientării
• Scala Glasgow: evaluarea stării de conștiență
• Vitamina B12: cum îți înțelegi rezultatul
• Ghid pe înțeles pentru citirea analizelor

Înțelege-ți analizele cu BloodSense

Primește-ți raportul personalizat în câteva minute

Evaluarea unei demențe include de obicei analize de sânge, nu ca să pună diagnosticul de demență, ci ca să verifice cauze tratabile care pot afecta memoria și funcționarea zilnică: cel mai des funcția tiroidiană (TSH) și vitamina B12, uneori acidul folic sau homocisteina. Dacă ai în față un buletin cu aceste rezultate și cifrele nu-ți spun nimic, BloodSense îți explică pe limba ta ce este fiecare și la ce se referă intervalele. Raportul personalizat, realizat cu ajutorul IA, nu pune diagnostice și nu înlocuiește medicul sau clinica de memorie. Te ajută doar să intri la următoarea consultație înțelegând actele pe care le ai.