Scleroza multiplă (scleroza în plăci): simptome, cauze, diagnostic, tratament și speranța de viață

Un diagnostic de scleroză multiplă înseamnă astăzi cu totul altceva decât acum treizeci de ani. Până prin anii 1980 nu exista mare lucru în afară de corticosteroizi pentru un puseu sever. Acum, numai în Statele Unite sunt aprobate peste douăzeci de tratamente care modifică evoluția bolii, iar dovezile că începerea timpurie a unuia dintre ele schimbă evoluția pe termen lung sunt puternice și constante. Nu este o vindecare, iar scleroza multiplă (numită și scleroza în plăci) rămâne o boală serioasă, pentru toată viața. Este, pur și simplu, o descriere exactă a locului în care se află medicina astăzi.

Ce este scleroza multiplă?

Scleroza multiplă (SM) este o boală a sistemului nervos central, adică a creierului, a măduvei spinării și a nervilor optici, produsă de sistemul imunitar. Acesta atacă mielina, teaca grasă care izolează fibrele nervoase, și adesea afectează chiar fibra. Mielina permite semnalelor să circule repede; fără ea, semnalele încetinesc, se împrăștie sau se opresc.

Fiecare zonă afectată este o leziune, iar aceste „cicatrici” (plăci) împrăștiate dau numele bolii. Pentru că o leziune poate apărea oriunde, simptomele depind de loc: una pe nervul optic încețoșează vederea, una în măduva cervicală amorțește un membru.

Scleroza multiplă nu este contagioasă, nu se moștenește direct și nu este provocată de ceva ce a făcut persoana. Începe de obicei între 20 și 40 de ani, deși poate debuta oricând între 15 și 60 de ani, și afectează femeile de aproximativ trei ori mai des decât bărbații. În Statele Unite trăiesc cu ea aproape un milion de adulți.

Tipurile de scleroză multiplă

Neurologii descriu scleroza multiplă după tiparul ei în timp. Nu sunt categorii fixe; o formă poate evolua în alta.

Formele cu pusee răspund cel mai bine la tratamentele actuale; evoluțiile progresive sunt mai greu de încetinit, iar acolo se concentrează cercetarea.

Ce simptome ai când ai scleroză multiplă?

Cele mai frecvente simptome ale sclerozei multiple sunt tulburările de vedere la un ochi, amorțelile sau furnicăturile, problemele de echilibru și o oboseală marcată, care nu trece cu odihna. Simptomele se instalează de obicei în ore sau zile și durează mai mult de 24 de ore.

Primele simptome, cele care duc cel mai des la diagnostic

Nevrita optică este un debut clasic: durere la mișcarea ochiului, culori care par „spălăcite” la un ochi, vedere centrală încețoșată în câteva ore sau zile. Cei mai mulți oameni își recapătă o vedere utilă.

Schimbările de sensibilitate sunt la fel de frecvente și mai ușor de ignorat: o bandă de amorțeală în jurul trunchiului, furnicături într-o mână, o senzație de descărcare electrică pe coloană când apleci bărbia în piept. Urmează problemele de echilibru, de la nesiguranță la un picior care se târăște. O cădere bruscă a unei jumătăți a feței înseamnă, în schimb, mult mai des o paralizie facială Bell, care afectează un singur nerv cranian.

Simptomele invizibile care sunt trecute cu vederea

Oboseala este cel mai frecvent simptom al sclerozei multiple și cel mai greu de explicat: nu este o oboseală obișnuită și nu se rezolvă cu odihnă. Schimbările cognitive sunt frecvente și discrete, cum ar fi o gândire mai lentă și cuvinte care „se pierd” la mijlocul propoziției.

Sensibilitatea la căldură, sau fenomenul Uhthoff, agravează pentru scurt timp simptomele existente pe vreme caldă sau în timpul febrei; nu apare nicio leziune nouă, iar lucrurile se liniștesc când scade temperatura. Nevoia urgentă de a urina și golirea incompletă a vezicii sunt frecvente și se tratează foarte bine, dar adesea nu sunt pomenite medicului.

Ce provoacă scleroza multiplă? Cauze și factori de risc

Scleroza multiplă nu are o cauză unică: apare atunci când o predispoziție genetică se întâlnește cu anumite expuneri din mediu.

Genetica încarcă zarurile, dar nu decide rezultatul. Peste două sute de variante genetice frecvente împing riscul puțin în sus, cea mai puternică fiind în regiunea HLA-DRB1, care ajută sistemul imunitar să deosebească ce este propriu de ce este străin. Un părinte sau un frate cu scleroză multiplă crește riscul pe parcursul vieții de la aproximativ unu la trei sute la câteva procente.

Dovezile legate de virusul Epstein-Barr (EBV) sunt izbitoare. Într-un grup de peste zece milioane de tineri adulți din armata americană, riscul de scleroză multiplă a crescut de 32 de ori după infecția cu EBV; dintre cei 801 care au făcut boala, doar unul nu fusese niciodată infectat. EBV pare necesar, dar nu suficient: aproximativ 95% dintre adulți îl poartă, iar marea majoritate nu fac niciodată scleroză multiplă.

Vitamina D este foarte des prezentată greșit. Scleroza multiplă este mai frecventă la latitudini mari, iar un nivel scăzut de vitamina D se asociază cu un risc mai mare, de aceea mulți medici măsoară nivelul de vitamina D din sânge, care reflectă atât expunerea la soare, cât și alimentația. În laboratoarele din România se raportează de obicei ca 25-OH vitamina D, în ng/mL; Synevo, de exemplu, consideră carență sub 20 ng/mL și nivel optim între 30 și 55,5 ng/mL, dar intervalele depind de laborator. Ce nu au arătat studiile este că suplimentarea tratează scleroza multiplă deja instalată. Corectarea unei carențe reale este rezonabilă; să te aștepți ca ea să înlocuiască tratamentul care modifică evoluția bolii nu este. Mulți oameni iau suplimente ani de zile și văd cum cifra abia se mișcă, iar merită să înțelegi de ce vitamina D nu crește uneori, chiar cu suplimente.

Doi factori care pot fi modificați ies în evidență: fumatul crește riscul de scleroză multiplă și se leagă de o acumulare mai rapidă a dizabilității, iar obezitatea în adolescență crește și ea riscul.

Cum se pune diagnosticul de scleroză multiplă?

Diagnosticul de scleroză multiplă se pune de medicul neurolog, după criteriile McDonald, revizuite în 2024, pe baza examinării, a RMN-ului și, adesea, a puncției lombare. Logica lor a rămas aceeași din 2001: trebuie demonstrată afectarea a mai mult de o zonă a sistemului nervos central (diseminare în spațiu) și în mai mult de un moment (diseminare în timp), fără o explicație mai bună.

RMN-ul creierului și al măduvei face cea mai mare parte a muncii: arată leziunile în locuri caracteristice și le separă pe cele vechi de cele active, care captează substanța de contrast (gadoliniu). Revizuirea din 2024 a adăugat nervul optic drept a cincea localizare care contează și a acceptat semne noi, cum ar fi semnul venei centrale și leziunile cu inel paramagnetic. Puncția lombară caută benzile oligoclonale, tipare de anticorpi prezente în lichidul cefalorahidian, dar nu și în sânge; lanțurile ușoare libere kappa sunt acum o alternativă acceptată. Potențialele evocate măsoară viteza semnalului pe căile vizuale sau senzitive.

Analize de sânge pentru scleroza multiplă: ce contează

Merită spus clar: nicio analiză de sânge nu diagnostichează scleroza multiplă. Nu există un marker pentru SM și niciun test cumpărat direct de la laborator care să o confirme sau să o excludă. Analizele de sânge există ca să excludă boli care dau simptome și imagini RMN asemănătoare.

Pentru că lipsa de vitamina B12 poate afecta măduva spinării și poate da amorțeli și tulburări de mers care seamănă cu SM, neurologii cer de rutină o analiză de vitamina B12, care exclude o cauză tratabilă. Setul include de obicei un TSH care depistează bolile tiroidei. Multe evaluări adaugă anticorpii antinucleari (ANA), care semnalează o posibilă boală autoimună a țesutului conjunctiv, plus serologia Lyme și anticorpii anti-aquaporină-4 și anti-MOG.

Lanțul ușor al neurofilamentelor (NfL) este o proteină eliberată când fibrele nervoase sunt lezate și se poate măsura acum în sânge. Este promițător pentru urmărirea răspunsului la tratament, dar nu pune diagnosticul: NfL crește și după un accident vascular cerebral sau o comoție cerebrală.

Boli asemănătoare cu scleroza multiplă

Diagnosticul greșit este o problemă reală, de aceea criteriile insistă pe excluderea explicațiilor mai bune. Tulburarea din spectrul neuromielitei optice și boala asociată anticorpilor anti-MOG atacă nervii optici și măduva, dar cer alt tratament, iar unele medicamente pentru SM le pot agrava. Lipsa de vitamina B12, neurosarcoidoza și migrena produc modificări ale substanței albe care pot fi confundate cu demielinizarea.

Neurologii iau în calcul și lupusul cu afectarea sistemului nervos central și, când istoricul de expunere o justifică, exclud boala Lyme cu afectare neurologică. Pleoapele căzute și vederea dublă care se agravează pe parcursul zilei sugerează miastenia gravis, o boală a joncțiunii dintre nerv și mușchi.

Care este tratamentul pentru scleroza multiplă?

Tratamentul sclerozei multiple are patru direcții: tratarea puseelor, medicamentele care modifică evoluția bolii, tratarea simptomelor și recuperarea medicală. Tratarea puseelor se ocupă de atacurile acute: corticosteroizii în doze mari scurtează puseul și grăbesc refacerea, fără să schimbe evoluția pe termen lung, iar plasmafereza este o opțiune când atacurile nu răspund.

Tratamentele care modifică evoluția bolii schimbă cursul ei, iar clasele diferă prin felul în care acționează și prin monitorizarea de care au nevoie. Interferonul beta și acetatul de glatiramer, injectabile, sunt cele mai vechi, cu cel mai lung istoric de siguranță și o eficacitate modestă; monitorizarea include enzimele hepatice (TGO, TGP) și hemoleucograma. Medicamentele orale (fumarații, modulatorii receptorilor sfingozin-1-fosfat, teriflunomida, cladribina) cer hemoleucograme regulate, analize de ficat și uneori controale cardiace și oftalmologice. Anticorpii anti-CD20, cum ar fi ocrelizumabul și ofatumumabul, distrug limfocitele B și sunt printre cele mai eficiente, cerând monitorizarea imunoglobulinelor și, înainte de început, testarea pentru hepatita B. Natalizumabul cere testarea anticorpilor anti-virus JC, din cauza riscului rar de infecție a creierului, iar alemtuzumabul cere ani de analize lunare de sânge și urină. Inhibitorii de tirozin-kinază Bruton sunt cea mai nouă clasă, gândită pentru boala progresivă. Ce tratament primești și cum ai acces la el prin casa de asigurări îți explică medicul neurolog.

Tratamentul simptomelor țintește ce te încurcă zi de zi: spasticitatea, durerea de nerv, nevoia urgentă de a urina, tremorul, viteza de mers. Recuperarea medicală este a patra direcție și este folosită prea puțin; kinetoterapia, terapia ocupațională și logopedia păstrează funcția.

Viața de zi cu zi cu scleroza multiplă

Cândva, exercițiul fizic era descurajat în scleroza multiplă, iar sfatul era greșit. Antrenamentul aerob și de forță făcut regulat îmbunătățește forța, capacitatea de mers, dispoziția și oboseala și nu agravează boala. Creșterea treptată contează mai mult decât intensitatea.

Gestionarea căldurii este practică, nu medicală: vestele răcoritoare, băuturile reci și activitățile în orele mai răcoroase atenuează agravările provocate de căldură. Somnul contează și el, pentru că oboseala din SM este adesea amplificată de tulburări de somn care se pot trata. Depresia și anxietatea sunt mai frecvente în scleroza multiplă decât în populația generală și răspund bine la tratament.

Cât se poate trăi cu scleroză multiplă?

Cei mai mulți oameni cu scleroză multiplă au o speranță de viață normală sau aproape normală. Estimările mai vechi, care vorbeau de o viață mai scurtă, proveneau din grupuri diagnosticate înainte să existe tratamente eficiente și înainte ca RMN-ul să depisteze formele mai ușoare.

Dizabilitatea a urmat același drum. Proporția celor care ajung să aibă nevoie de un scaun cu rotile este mult mai mică decât cifrele care încă circulă online, iar trecerea la forma secundar progresivă se produce mai târziu și mai rar la persoanele tratate. Rezerva este că scleroza multiplă este foarte diferită de la un om la altul, iar unii acumulează dizabilitate în ciuda unui tratament excelent. Așteptarea rezonabilă pentru cineva diagnosticat astăzi cu SM recurent-remisivă și tratat devreme este să gestioneze o boală cronică, nu să fie definit de ea.

Cât durează un puseu în scleroza multiplă?

Un puseu durează, prin definiție, cel puțin 24 de ore și, de obicei, câteva zile până la câteva săptămâni, după care simptomele se ameliorează parțial sau complet în săptămânile sau lunile următoare. Pentru a vorbi de puseu, simptomele noi sau agravate nu trebuie să fie explicate de febră sau de o infecție. Corticosteroizii scurtează puseul, dar nu schimbă evoluția pe termen lung; orice simptom nou trebuie spus neurologului.

Ultimele progrese științifice

Cea mai grea problemă în scleroza multiplă este dizabilitatea care se acumulează fără pusee. Un studiu de fază 3 a repartizat 1.131 de persoane cu SM secundar progresivă fără pusee fie la tolebrutinib, un inhibitor oral de tirozin-kinază Bruton care ajunge la celulele imunitare din creier, fie la placebo. Progresia confirmată a dizabilității, care a durat cel puțin șase luni, a apărut la 22,6% dintre cei care au primit medicamentul, față de 30,7% cu placebo (hazard ratio 0,69); creșterile enzimelor hepatice peste de trei ori limita normală au fost mai frecvente, 4,0% față de 1,6% (Fox și colaboratorii, 2025). Ce înseamnă pentru tine: o formă de SM fără niciun tratament aprobat are acum unul care încetinește măsurabil progresia, cu monitorizarea ficatului inclusă.

O meta-analiză a reunit 13 studii cu 12.513 persoane ca să afle dacă lanțul ușor al neurofilamentelor din sânge, proteina eliberată când fibrele nervoase sunt lezate, prezice ce urmează. Nivelurile inițiale mai mari s-au asociat cu un risc crescut de puseu nou (risc relativ 1,42) și de leziuni noi care captează contrast pe RMN (risc relativ 1,47) și cu un risc aproximativ dublu de agravare confirmată (risc relativ 2,10) (Chen și colaboratorii, 2026). Ce înseamnă pentru tine: NfL devine o modalitate practică de a verifica dacă tratamentul funcționează.

Un al treilea studiu a răspuns la o întrebare pe care mulți o pun după ani de stabilitate. Studiul DOT-MS a repartizat 89 de persoane cu SM cu debut prin pusee, fără pusee și fără activitate pe RMN de peste cinci ani, fie la continuarea, fie la oprirea tratamentului de primă linie. A fost oprit mai devreme pentru că inflamația a revenit: 8 din 45 dintre cei care au oprit tratamentul (17,8%) au avut activitate inflamatorie, față de 0 din 44 dintre cei care l-au continuat (Coerver și colaboratorii, 2025). Ce înseamnă pentru tine: stabilitatea reflectă de obicei faptul că tratamentul funcționează, nu că boala a dispărut.

Mituri și adevăruri

Scleroza multiplă se termină mereu în scaunul cu rotile. Nu este așa; cei mai mulți oameni cu SM continuă să meargă pe termen lung, iar perspectivele s-au îmbunătățit odată cu tratamentul timpuriu.

Scleroza multiplă se moștenește. Nu se transmite într-un mod previzibil. Genetica crește predispoziția, dar cei mai mulți oameni cu SM nu au pe nimeni în familie cu această boală.

Sarcina este periculoasă în scleroza multiplă. Frecvența puseelor scade de obicei în timpul sarcinii și crește pentru scurt timp după naștere; o sarcină este posibilă, cu planificare.

Vitamina D tratează scleroza multiplă. Un nivel scăzut de vitamina D se asociază cu un risc mai mare de a face boala, dar nu s-a demonstrat că suplimentarea o tratează.

Glosar

Întrebări frecvente

Ce simptome ai când ai scleroză multiplă?

Cele mai frecvente simptome de debut sunt nevrita optică, adică pierderea dureroasă a vederii la un ochi, și schimbările de sensibilitate, cum ar fi amorțeala, furnicăturile sau o senzație de strângere ca o bandă în jurul trunchiului. Frecvente sunt și problemele de echilibru, slăbiciunea unui membru și senzația de descărcare electrică pe coloană când apleci gâtul. Apar în ore sau zile și durează peste 24 de ore, iar asta cere o evaluare neurologică.

Cât se poate trăi cu scleroză multiplă?

Cei mai mulți oameni cu scleroză multiplă trăiesc o viață de durată normală sau aproape normală. Cifrele mai vechi, care sugerau o speranță de viață mai scurtă, proveneau din grupuri diagnosticate înainte de tratamentele moderne și înainte ca RMN-ul să depisteze formele ușoare. Grija pentru inimă, mișcarea, renunțarea la fumat și tratarea rapidă a infecțiilor contează, pentru că problemele care scurtează viața în SM sunt adesea aceleași ca la toată lumea.

Ce provoacă scleroză multiplă?

Nu există o cauză unică. Boala apare când o predispoziție genetică se întâlnește cu factori din mediu: infecția cu virusul Epstein-Barr, nivelul scăzut de vitamina D, fumatul și obezitatea în adolescență. Peste două sute de variante genetice cresc ușor riscul. Un părinte sau un frate cu SM ridică riscul pe parcursul vieții de la aproximativ unu la trei sute la câteva procente, iar cei mai mulți oameni diagnosticați nu au pe nimeni în familie cu această boală.

Cât durează un puseu în scleroză multiplă?

Un puseu durează cel puțin 24 de ore și, de obicei, câteva zile până la câteva săptămâni. Refacerea poate continua săptămâni sau luni și poate fi completă sau parțială. Corticosteroizii în doze mari scurtează puseul și grăbesc refacerea, fără să schimbe evoluția pe termen lung. O agravare în timpul febrei sau al căldurii, care trece la răcire, nu este de obicei un puseu adevărat.

Care este tratamentul pentru scleroza multiplă?

Tratamentul are patru direcții: corticosteroizi pentru pusee, tratamente care modifică evoluția bolii (injectabile, orale sau perfuzii), tratamente pentru simptome precum spasticitatea sau problemele vezicii și recuperare medicală. Tratamentele care modifică evoluția bolii reduc puseele și încetinesc dizabilitatea, mai ales când sunt începute devreme. Nu există încă o vindecare, dar gama de opțiuni este mult mai largă decât acum zece ani.

Ajută vitamina D în scleroza multiplă?

Un nivel scăzut de vitamina D se asociază constant cu un risc mai mare de a face scleroză multiplă, iar boala este mai frecventă la latitudini mari. Totuși, studiile nu au arătat că suplimentarea tratează SM deja instalată sau că poate înlocui tratamentul care modifică evoluția bolii. Corectarea unei carențe dovedite este rezonabilă, dar discută orice plan de suplimentare cu medicul tău, împreună cu tratamentul pentru SM.

Surse

• NINDS — Multiple Sclerosis — National Institutes of Health, 2025 (în limba engleză) — ninds.nih.gov
• MedlinePlus — Multiple Sclerosis — National Library of Medicine, 2025 (în limba engleză) — medlineplus.gov
• Cleveland Clinic — Multiple Sclerosis (MS) — Cleveland Clinic, 2025 (în limba engleză) — clevelandclinic.org
• National MS Society — Types of MS — National MS Society, 2025 (în limba engleză) — nationalmssociety.org
• Montalban X et al. — Diagnosis of multiple sclerosis: 2024 revisions of the McDonald criteria — Lancet Neurology, 2025 (în limba engleză) — doi.org
• Fox RJ et al. — Tolebrutinib in Nonrelapsing Secondary Progressive Multiple Sclerosis — New England Journal of Medicine, 2025 (în limba engleză) — doi.org
• Chen Y et al. — Serum neurofilament light chain and multiple sclerosis prognosis: a systematic review and meta-analysis — Frontiers in Immunology, 2026 (în limba engleză) — doi.org
• Coerver EME et al. — Discontinuation of First-Line Disease-Modifying Therapy in Stable Multiple Sclerosis: The DOT-MS Trial — JAMA Neurology, 2025 (în limba engleză) — doi.org
• Bjornevik K et al. — Longitudinal analysis reveals high prevalence of Epstein-Barr virus associated with multiple sclerosis — Science, 2022 (în limba engleză) — doi.org
• Regina Maria — Scleroza multiplă (scleroza în plăci): vârsta de debut 20-40 de ani, interval 15-60 de ani, simptome — Dicționar de afecțiuni — reginamaria.ro
• Synevo România — 25-OH vitamina D: valori de referință în ng/mL (carență, nivel insuficient, nivel optim) — synevo.ro

Lecturi suplimentare

• Slăbiciunea care urcă dinspre picioare în câteva zile sugerează sindromul Guillain-Barré, o boală acută a nervilor periferici.
• Oboseala persistentă și intoleranța la frig pot reflecta, în schimb, hipotiroidismul, o cauză frecventă și tratabilă a acelorași plângeri.
• Înainte de mai multe tratamente pentru SM, echipa medicală face o hemoleucogramă de pornire, care stabilește nivelul inițial al limfocitelor.
• Dacă evaluarea ta include markeri inflamatori, află ce spune proteina C reactivă și ce nu spune.
• Multe evaluări includ și VSH-ul, un marker nespecific al inflamației.

Înțelege-ți analizele cu BloodSense

Evaluarea pentru scleroza multiplă înseamnă multe analize de sânge, iar aproape niciuna nu caută SM în sine. Vitamina B12, TSH-ul, anticorpii antinucleari, serologia Lyme și hemoleucograma se cer ca să excludă bolile care imită scleroza multiplă.

Monitorizarea care urmează are la fel de multe analize: enzime hepatice, număr de limfocite, niveluri de imunoglobuline sau anticorpi anti-virus JC, în funcție de tratament. BloodSense îți citește rezultatele încărcate, explică fiecare marker pe înțelesul tău și îți arată ce cifre urmărește echipa ta medicală. Raportul personalizat, realizat cu ajutorul IA, nu pune diagnostice și nu înlocuiește neurologul.

Primește-ți raportul personalizat în câteva minute