Țiuitul în urechi, numit medical tinitus sau acufene, înseamnă să auzi un sunet care nu are nicio sursă exterioară. Cei mai mulți îl descriu ca pe un țiuit, dar la fel de des apar șuieratul, bâzâitul, vâjâitul, pocniturile sau un zgomot ritmic, iar felul exact al sunetului spune multe despre cauză. Aproximativ 10-15% dintre adulți au un tinitus persistent, iar cam unul din cinci dintre ei îl resimte atât de supărător încât îi sunt afectate somnul, concentrarea sau starea de spirit.

Cel mai util lucru de înțeles despre țiuitul în urechi este că, în majoritatea cazurilor, nu urechea produce sunetul. Îl generează creierul, mai exact sistemul auditiv central, de obicei ca reacție la semnalul mai slab care vine de la o cohlee afectată. De aceea tratamentele care se adresează doar urechii dezamăgesc atât de des, iar terapiile cu cele mai solide dovezi lucrează asupra felului în care creierul procesează sunetul și reacționează la el.

Ce este țiuitul în urechi (tinitusul)?

Țiuitul în urechi este un simptom, nu o boală în sine: un semnal că ceva s-a schimbat pe traseul auzului. Medicii îl împart în două categorii, care se investighează complet diferit.

Tinitusul subiectiv

Peste 95% dintre cazuri sunt subiective, adică sunetul îl aude doar persoana afectată. De obicei însoțește un anumit grad de pierdere a auzului, chiar și una atât de ușoară încât nu o observi. Când celulele ciliate din cohlee sunt deteriorate, cortexul auditiv primește mai puține semnale pe acele frecvențe și își „dă volumul mai tare” ca să compenseze. Activitatea spontană amplificată astfel este percepută ca sunet. Fenomenul seamănă mult cu senzația de „membru fantomă” după o amputație.

Tinitusul obiectiv

O mică parte dintre cazuri produc un sunet pe care medicul îl poate detecta efectiv la examinare. Un tinitus pulsatil, care bate în ritmul inimii, sugerează o cauză vasculară: un flux turbulent într-o arteră carotidă sau într-o venă jugulară, o malformație vasculară, o tumoră glomică sau o presiune intracraniană crescută. Pocniturile ritmice fără legătură cu pulsul sugerează un spasm al mușchilor din urechea medie sau din vălul palatin. Tinitusul pulsatil trebuie întotdeauna evaluat medical și adesea investigat imagistic, pentru că este forma cu cea mai mare probabilitate de a avea o cauză structurală tratabilă.

Simptome: cum se manifestă țiuitul în urechi

Ce aud oamenii

  • Țiuit ascuțit, forma cea mai frecventă, asociată adesea cu expunerea la zgomot sau cu pierderea auzului legată de vârstă
  • Șuierat sau „purici”, ca la un televizor fără semnal
  • Bâzâit, descris uneori ca o insectă foarte aproape de ureche
  • Vâjâit grav sau un zgomot ca de vânt, mai tipic pentru pierderea auzului pe frecvențe joase sau pentru boala Ménière
  • Un „șuierat” ritmic în ritmul bătăilor inimii, caracteristic tinitusului pulsatil
  • Pocnituri sau fluturări, care sugerează contracții ale mușchilor din urechea medie sau ai vălului palatin

Simptome asociate

Țiuitul vine rareori singur. Dificultatea de a auzi, mai ales în încăperi zgomotoase, este prezentă la marea majoritate a persoanelor. Hiperacuzia, adică senzația că sunetele obișnuite sunt dureros de puternice, afectează o minoritate importantă. Senzația de ureche înfundată, amețeala (vertijul) și durerea de ureche orientează spre diagnostice precise, cum ar fi boala Ménière, disfuncția trompei lui Eustachio sau o afecțiune a urechii medii. Combinația „țiuit în urechi și amețeală” sau „țiuit și ureche înfundată” merită spusă explicit medicului.

Cât de mult te deranjează

Intensitatea sunetului și disconfortul pe care îl produce se corelează slab. Două persoane cu rezultate identice la testele auzului pot avea o calitate a vieții complet diferită, iar diferența ține de atenție, de cât de amenințător pare sunetul și de somn. Insomnia, dificultățile de concentrare, iritabilitatea, anxietatea și simptomele depresive sunt cele care îi aduc cel mai des pe oameni la medic și tot ele răspund cel mai bine la tratament.

Țiuitul scurt, care vine și pleacă

Un ton ascuțit apărut brusc într-o ureche, care se stinge în 30-60 de secunde, uneori cu senzația de-o clipă că auzi „ca prin vată”, este extrem de frecvent și de obicei benign. Merită investigat doar când episoadele sunt dese, persistă sau se însoțesc de o schimbare a auzului.

Cauze: de ce apare țiuitul în urechi

Cauze legate de auz

  • Pierderea auzului din cauza zgomotului: la locul de muncă, la concerte, de la unelte electrice sau din căști ascultate la volum mare
  • Pierderea auzului legată de vârstă (presbiacuzia), cea mai frecventă asociere la adulții de peste 60 de ani
  • Dopul de cerumen sau un corp străin, una dintre puținele cauze care se rezolvă pe loc
  • Bolile urechii medii, inclusiv otoscleroza, otita medie cronică și disfuncția trompei lui Eustachio
  • Boala Ménière, de obicei cu pierdere fluctuantă a auzului pe frecvențe joase, vertij și senzație de ureche plină
  • Neurinomul acustic (schwannomul vestibular), sugerat de un tinitus și o pierdere de auz limitate la o singură ureche

Medicamente

Peste 200 de medicamente au tinitusul printre efectele posibile. Cele mai bine documentate sunt aspirina în doze mari și alte antiinflamatoare nesteroidiene, antibioticele aminoglicozidice, diureticele de ansă, chimioterapicele pe bază de platină și unele antimalarice. Tinitusul produs de un medicament este adesea reversibil dacă substanța este identificată din timp, ceea ce este un motiv bun să-ți treci în revistă lista de medicamente împreună cu medicul sau farmacistul înainte să presupui că problema este permanentă. Nu opri însă singur un tratament prescris.

Factori generali și metabolici

Mai multe boli generale agravează sau declanșează țiuitul și merită excluse, pentru că se pot trata. Anemia crește turbulența sângelui și este un factor recunoscut, mai ales pentru tinitusul pulsatil; ghidul nostru despre analiza hemoglobinei din sânge explică markerul verificat de obicei primul. Tulburările tiroidiene, atât în plus cât și în minus, se asociază cu tinitusul, iar pentru ele poți citi ghidul despre rezultatele analizei TSH. Deficitul de vitamina B12, hipertensiunea arterială, diabetul și colesterolul crescut apar în mod repetat în studii ca factori agravanți.

Cauze structurale și neurologice

Traumatismele de cap sau de gât, problemele articulației temporo-mandibulare, afecțiunile coloanei cervicale și scleroza multiplă pot produce, toate, tinitus. Tinitusul somatic, în care sunetul se schimbă când miști maxilarul sau gâtul, indică o contribuție musculo-scheletală și uneori se ameliorează când este tratată aceasta. De aici vine și căutarea frecventă „presiune în cap și țiuit în urechi”: tensiunea musculară din gât și ceafă poate amplifica sunetul.

Factori care îl amplifică

Stresul, somnul prost, cafeaua, alcoolul, nicotina și chiar liniștea completă fac țiuitul mai ușor de observat. Niciunul nu provoacă problema de bază, dar toți influențează cât de puternic și de supărător pare sunetul de la o zi la alta.

Cum se pune diagnosticul de tinitus?

Diagnosticul se pune la consultația ORL, prin istoric, examinarea urechii și teste de auz; analizele de sânge și imagistica se cer doar în funcție de ce găsește medicul. În România, pentru o consultație ORL decontată de CNAS ai nevoie de obicei de un bilet de trimitere de la medicul de familie, cu excepția urgențelor.

Istoricul și examinarea

Evaluarea începe cu descrierea sunetului: o ureche sau ambele, permanent sau intermitent, pulsatil sau nu, ce îl ameliorează și ce îl agravează. Otoscopia caută cerumen, o perforație a timpanului sau lichid în urechea medie. Când tinitusul este pulsatil, medicul ascultă cu stetoscopul gâtul și craniul.

Testele auzului

Audiograma tonală este investigația de bază și ar trebui făcută practic în fiecare caz, pentru că identificarea și tratarea pierderii de auz este cea mai eficientă intervenție disponibilă. Audiometria vocală, timpanometria și otoemisiunile acustice adaugă detalii. Determinarea frecvenței și intensității tinitusului ajută la caracterizarea sunetului, iar chestionarele standardizate, precum Tinnitus Handicap Inventory sau Tinnitus Functional Index, măsoară cât de mult te afectează și permit urmărirea răspunsului la tratament.

Analizele de laborator

Analizele de sânge sunt țintite, nu de rutină, și includ de obicei o hemoleucogramă completă pentru depistarea anemiei, TSH (eventual cu FT4) pentru tiroidă, glicemia a jeun sau hemoglobina glicată, un profil lipidic și, când contextul o cere, vitamina B12. În laboratoarele din România glicemia și colesterolul se raportează de obicei în mg/dL, iar TSH-ul în µUI/mL; intervalele de referință diferă de la un laborator la altul. Dacă vrei să urmărești factorii metabolici, poți consulta ghidul nostru despre rezultatele HbA1c.

Imagistica

RMN-ul cu atenție specială la conductele auditive interne este indicat pentru tinitusul dintr-o singură ureche, pentru pierderea asimetrică a auzului sau când apar semne neurologice, în principal pentru a exclude un neurinom acustic. Tinitusul pulsatil se investighează vascular, prin angio-CT sau angio-RM (arterială ori venoasă).

Țiuit în urechi: tratament, ce ajută cu adevărat

Nu există niciun medicament aprobat care să elimine țiuitul în urechi, iar orice produs, picături sau supliment care promite „vindecarea” trebuie privit cu suspiciune. Există însă un set de intervenții cu dovezi reale că reduc disconfortul și, în multe cazuri, intensitatea percepută a sunetului.

Tratează ce se poate trata

Scoaterea dopului de cerumen, tratarea unei boli a urechii medii, schimbarea unui medicament vinovat, corectarea anemiei sau a unei tulburări tiroidiene și controlul tensiunii arteriale fac ca țiuitul să dispară sau să scadă la persoanele la care se aplică. Pasul acesta este simplu și este sărit surprinzător de des.

Proteza auditivă

Când există o pierdere de auz, amplificarea sunetului este una dintre cele mai eficiente intervenții. Restabilirea semnalului auditiv reduce „amplificarea centrală” care generează sunetul fantomă și, în același timp, ușurează dificultățile de comunicare, care produc adesea la fel de mult disconfort ca tinitusul însuși. Multe aparate au integrat și un generator de sunet.

Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) are cele mai solide și mai constante dovezi pentru îmbunătățirea calității vieții la persoanele cu tinitus și este recomandată ca primă linie în ghidurile clinice importante. Nu urmărește să „închidă” sunetul; lucrează asupra atenției, a percepției de pericol și a tulburărilor de somn care transformă un semnal auzibil într-unul invalidant. Un studiu randomizat din 2024, publicat în International Journal of Psychiatry in Medicine, a găsit o îmbunătățire semnificativă a scorurilor Tinnitus Handicap Inventory după opt ședințe săptămânale de TCC.

Terapia prin sunet și reantrenarea (TRT)

Zgomotul de bandă largă, sunetul cu frecvențe filtrate, sunetele din natură sau pur și simplu un fundal sonor reduc contrastul dintre tinitus și liniște și ajută creierul să se obișnuiască. Terapia de reantrenare a tinitusului (TRT) combină consilierea ghidată cu un sunet de nivel scăzut folosit constant. Efectele se construiesc în luni, nu în zile. „Exercițiile pentru țiuit în urechi” găsite pe internet pot ajuta când există o componentă de tensiune a gâtului sau a maxilarului, dar nu înlocuiesc evaluarea ORL.

Abordări bimodale și neuromodulare

Dispozitivele care asociază sunetul cu o stimulare electrică ușoară a limbii sau a gâtului au arătat beneficii în studii mari și sunt disponibile comercial în mai multe țări. Stimularea magnetică transcraniană repetitivă a fost studiată intens, cu rezultate modeste și inconsecvente.

Medicamente și suplimente

Medicamentele se folosesc pentru depresia, anxietatea și insomnia asociate, nu pentru tinitusul în sine. Antidepresivele pot ajuta substanțial când simptomele de dispoziție sunt pe primul plan. Suplimentele, inclusiv ginkgo, zincul și melatonina, au dovezi limitate în ansamblu, deși zincul poate ajuta într-un deficit dovedit, iar melatonina când predomină insomnia. Ca să-ți verifici statusul mineral, poți consulta ghidul despre nivelul zincului din sânge și ghidul despre analiza magneziului seric.

Prevenție și viața de zi cu zi

Prevenția înseamnă, în mare, protejarea auzului. Folosește dopuri sau căști antifonice la concerte, pe șantier și când lucrezi cu unelte electrice. Ascultă cu căștile după o regulă rezonabilă, cu volumul în jur de 60% și nu mai mult de aproximativ o oră o dată. Lasă-ți urechile să se odihnească în liniște după o expunere la zgomot puternic. Dacă țiuitul a apărut după un medicament nou, discută cu medicul sau cu farmacistul.

În viața de zi cu zi, evită liniștea totală, mai ales la culcare, pentru că liniștea maximizează contrastul. Păstrează un program de somn constant. Limitează cafeaua, alcoolul și nicotina dacă observi o legătură. Fă mișcare regulat, atât pentru sănătatea vaselor de sânge, cât și pentru efectul asupra stresului. Tratează încleștarea maxilarului și tensiunea din gât acolo unde sunetul se schimbă cu mișcările lor.

Țiuitul în urechi dispare? Evoluție și perspective

Țiuitul apărut după o singură expunere la zgomot puternic dispare adesea în câteva zile sau săptămâni. Tinitusul cronic, definit ca durând peste șase luni, persistă de obicei ca percepție, dar relația ta cu el se schimbă considerabil cu tratament. Obiectivul realist și realizabil este habituarea: sunetul rămâne detectabil dacă îl cauți, dar nu îți mai captează atenția și nu mai pare o amenințare.

Cei mai mulți ajung la un punct în care tinitusul nu le mai afectează în mod semnificativ somnul, munca sau starea de spirit. Un tratament structurat grăbește mult acest proces comparativ cu așteptarea.

Ce spun cele mai noi studii

Ultimii trei ani au adus studii neobișnuit de informative, iar cele de mai jos sunt indexate în PubMed.

Terapia combinată, testată direct

Un studiu clinic randomizat, internațional și multicentric, publicat în Nature Communications în noiembrie 2025, a comparat intervențiile unice cu tratamentul combinat în tinitusul subiectiv cronic, în cinci centre clinice europene. Participanții au fost împărțiți după nivelul auzului și al disconfortului și au primit, timp de 12 săptămâni, fie un singur tratament, fie o combinație dintre terapia cognitiv-comportamentală, proteza auditivă, consilierea structurată printr-o aplicație și terapia prin sunet printr-o aplicație. Este cel mai mare test direct de până acum al ideii că suprapunerea tratamentelor funcționează mai bine decât alegerea unuia potrivit.

Clasamentul tratamentelor neinvazive

O analiză sistematică și o meta-analiză în rețea, publicată în Brazilian Journal of Otorhinolaryngology în 2024, a comparat terapia prin acceptare și angajament, terapia cognitiv-comportamentală, terapia prin sunet, stimularea magnetică transcraniană, stimularea electrică, terapia prin realitate virtuală, terapia de reantrenare și psihoterapia generală cu placebo, folosind Tinnitus Handicap Inventory. Abordările psihologice s-au descurcat bine în toată comparația.

Un nou tip de semnal pentru terapia prin sunet

Un studiu din 2025, publicat în Hearing Research, a raportat că tinitusul cronic a fost atenuat de o terapie prin sunet cu o modulare nouă, care decorelează frecvențele stimulului. Abordarea construiește semnalul acustic astfel încât să perturbe activitatea neuronală sincronizată considerată la baza percepției, în loc să o acopere pur și simplu.

Medicamente care țintesc glutamatul

Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, publicat în Brain and Behavior în 2025, a evaluat memantina, un antagonist al receptorilor NMDA, asupra severității tinitusului, pornind de la ipoteza că excesul de glutamat produce excitotoxicitate pe calea auditivă. Cercetările continuă în această direcție, dar niciun medicament nu și-a câștigat încă un loc în îngrijirea de rutină.

Confirmarea efectului TCC

Studiul randomizat din 2024 din International Journal of Psychiatry in Medicine a adus noi dovezi controlate că opt ședințe de TCC reduc semnificativ handicapul produs de tinitus, consolidând poziția ei în ghiduri ca tratament de primă linie.

Mituri și adevăruri despre țiuitul în urechi

Mit Adevăr
Pentru țiuitul în urechi nu se poate face nimic Nu există un remediu definitiv, dar TCC, proteza auditivă și terapia prin sunet reduc constant disconfortul și adesea intensitatea percepută
Țiuitul înseamnă că surzești Însoțește de obicei o anumită pierdere de auz, dar nu prezice evoluția spre surditate
Doar vârstnicii au tinitus Tinitusul produs de zgomot este tot mai frecvent la adulții tineri, din cauza căștilor și a concertelor
Liniștea ajută Liniștea maximizează contrastul și face țiuitul mai ușor de observat; un fundal sonor discret ajută
Suplimentele sau picăturile îl vindecă Dovezile pentru ginkgo, zinc și melatonină sunt slabe în ansamblu, cu un posibil beneficiu doar într-un deficit dovedit sau în insomnie
Tinitusul pulsatil e doar o variantă Tinitusul pulsatil poate indica o anomalie vasculară și trebuie întotdeauna evaluat medical

Întrebări frecvente

De ce îmi țiuie urechea câteva secunde, din senin?

Țiuitul spontan scurt, sub un minut, uneori cu o senzație de-o clipă de ureche înfundată, este foarte frecvent și de obicei benign. Se crede că reflectă o activitate trecătoare pe calea auditivă. Episoadele dese sau o schimbare a auzului merită o evaluare ORL.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale țiuitului în urechi?

Pierderea auzului produsă de zgomot și cea legată de vârstă explică majoritatea cazurilor. Dopul de cerumen, medicamentele, bolile urechii medii, boala Ménière și afecțiunile vasculare sau metabolice explică cea mai mare parte din rest.

Cum scap de țiuitul în urechi?

Tinitusul cu o cauză reversibilă, cum ar fi un dop de cerumen, efectul unui medicament, anemia sau o tulburare tiroidiană, poate dispărea complet. Tinitusul subiectiv cronic nu are un remediu definitiv, dar tratamentul îi reduce substanțial impactul.

Magneziul ajută la țiuitul în urechi?

Dovezile sunt limitate și în mare parte de calitate scăzută. Magneziul poate ajuta, plauzibil, într-un deficit dovedit, dar nu există studii solide care să arate că suplimentarea vindecă tinitusul la persoanele cu valori normale.

Ce analize de sânge sunt utile în tinitus?

Hemoleucograma pentru anemie, TSH pentru tiroidă, glicemia a jeun sau HbA1c, profilul lipidic și vitamina B12 când este indicată. Ele identifică factori generali tratabili, nu pun diagnosticul de tinitus în sine.

Când trebuie să merg urgent la medic?

Pierderea bruscă a auzului, tinitusul într-o singură ureche, tinitusul pulsatil, țiuitul cu vertij sau cu simptome neurologice și tinitusul apărut după o lovitură la cap cer o evaluare rapidă. Surditatea bruscă neurosenzorială este o urgență medicală, în care tratamentul precoce contează; în caz de urgență, sună la 112.

Proteza auditivă ajută la țiuit?

Da, atunci când există pierdere de auz. Restabilirea semnalului auditiv reduce compensarea centrală care generează sunetul fantomă, iar multe aparate adaugă și funcții de terapie prin sunet.

Se agravează țiuitul cu timpul?

Nu neapărat. Intensitatea percepută scade adesea pe măsură ce se instalează habituarea, mai ales cu tratament. Expunerea continuă la zgomot și pierderea de auz netratată sunt principalii factori care îl agravează.

Glosar

  • Tinitus (acufene): perceperea unui sunet fără o sursă exterioară
  • Tinitus subiectiv: auzit doar de persoana afectată, majoritatea cazurilor
  • Tinitus obiectiv: un sunet pe care îl poate detecta și examinatorul, de obicei de origine vasculară sau musculară
  • Tinitus pulsatil: un sunet ritmic, sincron cu bătăile inimii
  • Hiperacuzie: toleranță scăzută la sunetele obișnuite din mediu
  • Audiogramă (audiometrie): măsurarea standardizată a pragurilor auditive
  • Habituare: procesul prin care creierul încetează să mai acorde atenție unui semnal persistent
  • Tinnitus Handicap Inventory: chestionar validat care măsoară disconfortul produs de tinitus

Surse

  • Single Versus Combination Treatment in Tinnitus: An International, Multicentre, Parallel-Arm, Superiority, Randomised Controlled Trial — Nature Communications, 2025 — doi.org/10.1038/s41467-025-66165-1 (în limba engleză)
  • Non-Invasive Treatments Improve Patient Outcomes in Chronic Tinnitus: A Systematic Review and Network Meta-Analysis — Brazilian Journal of Otorhinolaryngology, 2024 — doi.org/10.1016/j.bjorl.2024.101438 (în limba engleză)
  • Chronic Tinnitus Is Quietened by Sound Therapy Using a Novel Cross-Frequency De-Correlating Stimulus Modulation — Hearing Research, 2025 — doi.org/10.1016/j.heares.2025.109335 (în limba engleză)
  • The Evaluation of Memantine Effect on Tinnitus Severity — Brain and Behavior, 2025 — doi.org/10.1002/brb3.70697 (în limba engleză)
  • Effectiveness of Cognitive Behavioral Therapy in Relieving Tinnitus — International Journal of Psychiatry in Medicine, 2024 — doi.org/10.1177/00912174241272674 (în limba engleză)
  • National Institute on Deafness and Other Communication Disorders — Tinnitus — NIDCD Health Information, revizuit 2024 — nidcd.nih.gov (în limba engleză)
  • MedlinePlus, National Library of Medicine — Tinnitus — MedlinePlus Health Topic, revizuit 2025 — medlineplus.gov (în limba engleză)
  • Regina Maria — Tinitus (țiuitul urechii): cauze, simptome și tratament — Dicționar de afecțiuni, consultat 2026 — reginamaria.ro
  • Casa Națională de Asigurări de Sănătate — Ghidul asiguratului, ediția a 3-a (consultația de specialitate pe bază de bilet de trimitere; copie publicată de Institutul Regional de Oncologie Iași) — 2023 — iroiasi.ro

Lecturi suplimentare

Înțelege-ți analizele cu BloodSense

Anemia, tulburările tiroidiene, diabetul și deficitul de vitamina B12 sunt factori recunoscuți în tinitus și toate pot fi depistate prin analize de sânge obișnuite. Dacă ai rezultate recente, BloodSense le citește împreună, îți explică pe înțelesul tău fiecare valoare și îți arată ce merită discutat cu medicul, alături de evaluarea ORL. Te ajută să-ți înțelegi rezultatele; nu pune diagnostice și nu înlocuiește consultația.

Primește-ți raportul personalizat în câteva minute

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Pierderea bruscă a auzului și tinitusul pulsatil necesită evaluare medicală rapidă.