Murmur vezicular prezent bilateral: ce înseamnă la auscultația plămânilor (CTAB)

Dacă în nota unui examen clinic sau într-o scrisoare medicală scrie „murmur vezicular prezent bilateral”, adesea prescurtat „MV prezent bilateral, fără raluri”, sensul este simplu: medicul a ascultat ambii plămâni cu stetoscopul și a auzit zgomote respiratorii clare și simetrice, fără wheezing, crepitații sau alte sunete neobișnuite. În documentele în limba engleză, aceeași constatare apare ca „CTAB” sau „lungs CTAB”, de la „clear to auscultation bilaterally” (curat la auscultație, bilateral). Este una dintre cele mai frecvente formule din examenul clinic și apare peste tot, de la controlul anual la medicul de familie până la fișa de la UPU. Ghidul de față explică ce înseamnă fiecare parte a formulei, cum verifică medicul acest lucru, ce exclude și ce nu exclude și când simptomele respiratorii merită investigate mai departe, chiar după un examen pulmonar normal.

Ce înseamnă murmur vezicular prezent bilateral (CTAB)?

Murmur vezicular prezent bilateral înseamnă că zgomotul normal al respirației se aude la fel pe ambii plămâni și că nu s-au auzit sunete în plus; formula adună trei observații separate, iar dacă înțelegi fiecare piesă, întreaga constatare devine ușor de citit.

„Murmurul vezicular” este foșnetul fin, normal, pe care îl face aerul când trece prin căile respiratorii mici și prin alveolele sănătoase. „Prezent” arată că acest foșnet se aude, nu este diminuat sau abolit, iar mențiunea „fără raluri” (echivalentul lui „clear” din CTAB) spune că medicul nu a auzit crepitații, wheezing, ronflante sau alte zgomote adăugate. Metoda se numește auscultație, adică ascultarea sunetelor din interiorul corpului cu stetoscopul, spre deosebire de privirea respirației sau de lovirea ușoară a toracelui. „Bilateral” înseamnă că medicul a verificat atât plămânul drept, cât și pe cel stâng, comparând mai multe zone de fiecare parte, și a găsit peste tot rezultate la fel de normale.

Puse laolaltă, aceste cuvinte îi spun oricui citește fișa că o ascultare structurată a ambilor plămâni nu a scos la iveală semne de alarmă în acel moment. Formula rezumă un proces, nu o cifră sau un semnal de aparat, motiv pentru care poate însemna lucruri ușor diferite în funcție de cât de amănunțit a ascultat un anumit medic la acea consultație.

Este bine să știi că prescurtarea „CTAB” apare uneori și în contexte fără legătură, de exemplu ca nume al unei substanțe chimice folosite în laborator la extracția ADN-ului. Acest articol se ocupă doar de sensul clinic, respirator, din notele de examen.

De ce ascultă medicii plămânii atât de des

Auscultația pulmonară este una dintre cele mai rapide, mai ieftine și mai bogate în informații părți ale examenului clinic. Un medic poate verifica ambii plămâni în mai puțin de un minut, iar constatările îl ajută să decidă dacă e nevoie imediat de alte investigații, cum ar fi o radiografie sau analize de sânge.

Medicii și asistentele ascultă plămânii la controalele obișnuite, când pacientul acuză dificultate de respirație (notată în engleză SOB), o tuse nouă, durere în piept sau febră, și înainte și după o operație, ca să stabilească un punct de plecare și să urmărească apariția complicațiilor, cum ar fi pneumonia. Medicii sunt atenți mai ales când cineva descrie o dispnee de efort care îi limitează activitățile zilnice, pentru că lipsa de aer care apare doar la efort poate avea alte cauze decât cea din repaus. Auscultația se repetă des și în timpul unei internări pentru o boală acută și devine o parte obișnuită a urmăririi bolilor cronice precum astmul, BPOC sau insuficiența cardiacă, unde medicii urmăresc dacă zgomotele respiratorii sunt stabile, se îmbunătățesc sau se agravează.

Pentru că examenul este rapid și se poate repeta, funcționează bine ca instrument de triere, care fie liniștește echipa, fie o face să caute mai departe. Un murmur vezicular normal rareori încheie singur o evaluare; este o informație care se cântărește alături de simptome, semne vitale și istoric.

Cum se face auscultația pulmonară

Un examen pulmonar atent urmează un tipar destul de constant. Pacientul stă de obicei în șezut și respiră rar și adânc pe gură, ceea ce mișcă mai mult aer prin căile respiratorii și face sunetele fine mai ușor de auzit decât respirația superficială pe nas.

Medicul așază stetoscopul în mai multe puncte pe fața anterioară, pe părțile laterale și pe spatele toracelui, începând de lângă clavicule și coborând spre baza fiecărui plămân. În fiecare punct ascultă cel puțin un ciclu respirator complet, apoi trece în punctul simetric de pe partea opusă, ca să compare direct stânga cu dreapta. Această comparație față în față este exact ce înseamnă „bilateral”, pentru că un sunet prezent pe o parte și absent pe cealaltă are adesea mai multă însemnătate clinică decât unul auzit la fel pe ambele părți.

În timp ce ascultă, medicul este atent la cât de puternice sunt zgomotele respiratorii, la tonalitatea lor, la cât durează inspirul și expirul și la apariția oricărui sunet suplimentar peste tiparul așteptat. Auscultația se asociază des cu alte verificări rapide, cum ar fi saturația de oxigen măsurată cu pulsoximetrul și, mai rar, percuția, în care medicul lovește ușor peretele toracic și ascultă dacă sunetul devine „mat”, ceea ce poate sugera lichid sau o formațiune dedesubt. Un examen clinic complet notează plămânii alături de inimă, așa că vei vedea adesea constatarea pulmonară scrisă lângă un ritm cardiac regulat la examenul inimii.

Tabelul de mai jos rezumă zgomotele respiratorii pe care le poate auzi medicul și ce pot sugera, dar asemenea sunete se citesc mereu în contextul istoricului și simptomelor, nu izolat.

Ce nu exclude un murmur vezicular normal

Pentru că formula sună atât de liniștitor, merită spus direct care îi sunt limitele. Un examen pulmonar normal înseamnă că nu s-au auzit sunete anormale prin stetoscop în acel moment; nu înseamnă că s-a exclus orice problemă a plămânilor sau a respirației. Chiar și în pneumonie, MedLife subliniază că examenul clinic „nu este suficient pentru a aplica un diagnostic clar” și că medicul recomandă și o radiografie.

Mai multe boli pot exista chiar când plămânii se aud complet normal. O pneumonie la început nu produce uneori încă raluri crepitante, mai ales dacă infecția abia începe sau este situată adânc în plămân, de unde sunetul are de parcurs un drum mai lung până la peretele toracic. Nodulii pulmonari mici sau un cancer pulmonar în stadiu incipient, care nu a dat încă simptome, nu schimbă de obicei deloc zgomotele respiratorii, pentru că o formațiune mică blochează rar suficient aer ca să facă zgomot. Și astmul ușor, între crize, se poate auzi complet normal, pentru că îngustarea căilor respiratorii devine audibilă abia într-un episod activ.

Una dintre cele mai importante limite privește embolia pulmonară, adică un cheag de sânge care ajunge în plămâni. Fiind în esență o problemă a vaselor de sânge, nu a căilor respiratorii sau a alveolelor, plămânii se aud adesea normal chiar când cheagul este prezent și dă simptome; de aceea, lipsa bruscă de aer sau durerea în piept cer evaluare de urgență, oricum ar suna plămânii. La fel, problemele din căile respiratorii foarte mici, bolile interstițiale la început și unele cauze de lipsă de aer care nu țin deloc de plămâni, precum anemia, anxietatea sau bolile de inimă, pot da simptome fără să schimbe ce aude stetoscopul. În această situație, medicul cere uneori și proteina C reactivă (CRP), care poate da un indiciu despre o infecție sau o inflamație chiar când plămânii se aud normal; reține că multe laboratoare din România o raportează în mg/dL, nu în mg/L.

Nimic din toate acestea nu face constatarea inutilă. Ea exclude cu adevărat câteva probleme frecvente și importante, cum ar fi o acumulare mare de lichid, o obstrucție majoră a căilor respiratorii sau o criză de astm cu wheezing activ. Doar că nu garantează că nu se întâmplă nimic altceva, și exact de aceea medicii o combină cu restul examenului și cu simptomele descrise de pacient.

Cum arată un examen pulmonar normal

Un examen pulmonar „ca la carte” înseamnă zgomote respiratorii clare și simetrice, auzite egal în toate zonele plămânilor, fără wheezing, crepitații, ronflante sau stridor pe vreo parte. Respirația se aude de obicei moale și lină, adică murmurul vezicular, foșnetul blând produs de aerul care trece prin căile respiratorii mici și alveolele sănătoase.

Medicii verifică de regulă și saturația de oxigen în repaus cu pulsoximetrul, iar o valoare normală este, pentru majoritatea adulților sănătoși, de cel puțin 95%, deși ținta poate fi alta la cei cu boli pulmonare cronice. O frecvență respiratorie normală la un adult în repaus este, de obicei, între 12 și 20 de respirații pe minut, cu o respirație care pare comodă, nu rapidă, superficială sau chinuită. Când tot ce s-a măsurat la examen, inclusiv plămânii, se încadrează în valorile așteptate, unele fișe rezumă întreaga consultație cu formula în limite normale (WNL), în loc să enumere fiecare rezultat.

Merită să ții minte că „normal” depinde întotdeauna de context. Cineva cu o boală pulmonară cronică bine controlată poate avea valori personale de bază puțin diferite de descrierea din manual, iar medicii care îi cunosc istoricul compară adesea examenul de acum cu acele valori personale, nu cu o medie generală.

Când să mergi la medic pentru simptome respiratorii

O notă veche cu murmur vezicular normal nu trebuie să te oprească să anunți simptome noi sau care persistă, pentru că zgomotele respiratorii și simptomele nu se schimbă mereu în același timp. Mai multe situații cer o discuție cu medicul de familie chiar după un examen anterior normal.

Spune-i medicului despre simptomele care continuă sau se agravează în ciuda unui examen pulmonar normal, mai ales lipsa de aer, o tuse care nu trece, febra, durerea în piept sau o scădere clară a capacității de efort ori de a urca scările față de înainte. O nepotrivire între cum te simți și ce arată examenul este în sine o informație utilă, nu un motiv să ignori simptomele, pentru că poate duce la investigații suplimentare, precum imagistică, analize de sânge sau probe funcționale respiratorii (spirometrie), care prind ce stetoscopul singur nu poate. Merită să menționezi asta și dacă ai hipertensiune arterială (HTA), care încarcă munca inimii și a plămânilor, pentru că simptomele cardiace și respiratorii se pot suprapune și se lămuresc mai ușor împreună.

Sună la 112 sau mergi la urgențe pentru lipsă de aer bruscă și severă, durere în piept, tuse cu sânge, buze sau vârfuri ale degetelor albăstrui ori lipsă de aer atât de mare încât nu poți vorbi în propoziții întregi, indiferent de examenele anterioare. Aceste simptome pot semnala un eveniment grav, cum ar fi o embolie pulmonară sau o criză severă de astm ori de BPOC, și au nevoie de evaluare rapidă, nu de așteptare.

Termeni înrudiți din examenul clinic

Constatarea despre plămâni apare rar singură în fișă. Stă de obicei lângă câțiva termeni înrudiți care descriu alte părți ale aceluiași examen, iar dacă îi recunoști, înțelegi mai bine imaginea completă notată de medic.

Auscultația este tehnica generală de ascultare cu stetoscopul, folosită pentru inimă și abdomen, nu doar pentru plămâni. Percuția, adică lovirea ușoară a toracelui pentru a asculta schimbările de sonoritate, însoțește uneori examenul plămânilor când medicul vrea informații în plus despre ce se află sub suprafață. SpO2 este procentul de saturație a oxigenului măsurat cu pulsoximetrul, notat des chiar lângă constatarea pulmonară. Suflul tubar (zgomotul respirator bronșic) descrie un tipar normal, dar diferit, auzit direct deasupra traheei și a căilor respiratorii mari, deosebit de murmurul vezicular mai moale auzit peste cea mai mare parte a plămânilor; auzit în alte zone, același suflu poate semnala o condensare, de exemplu o pneumonie.

Poți întâlni constatarea și lângă alte formule scurte ale examenului. De exemplu, un medic care notează impresia generală de la pat poate scrie separat că pacientul este fără suferință acută la consultație, ceea ce descrie o observație diferită și mai largă decât cea despre plămâni, deși ambele sunt formule scurte și liniștitoare din aceeași notă.

Noutăți din cercetare despre analiza zgomotelor pulmonare

Auscultația clasică depinde mult de auzul, pregătirea și experiența fiecărui medic, ceea ce aduce firesc o anumită variație de la un examinator la altul. Cercetările recente au urmărit dacă stetoscoapele digitale asociate cu inteligența artificială pot face acest examen vechi de peste un secol mai constant și pot prinde tipare fine pe care urechea umană le-ar putea rata.

O analiză sistematică și meta-analiză din 2025 a reunit rezultatele a 41 de studii care au antrenat modele de învățare automată să clasifice zgomotele pulmonare ale copiilor, înregistrate cu stetoscoape electronice [1]. Pe scurt, modelele de IA au fost destul de bune la recunoașterea wheezingului și a altor zgomote anormale la copii, identificând corect zgomotele anormale în aproximativ 90% din cazuri și pe cele normale într-o proporție la fel de mare. Ce înseamnă pentru tine: un stetoscop asistat de IA, când va fi mai răspândit, ar putea semnala mai constant zgomotele pulmonare îngrijorătoare la copii decât urechea unui singur examinator, deși analiza arată că majoritatea studiilor au folosit seturi mici de date, dintr-un singur centru, așa că performanța în clinici și populații diferite trebuie încă confirmată. Pe scurt, despre termeni: „sensibilitatea” și „specificitatea” arată cât de bine un test semnalează corect o problemă reală și, respectiv, cât de bine liniștește corect pe cineva care nu are acea problemă.

O analiză sistematică mai largă, din 2023, a examinat 62 de studii care au folosit baze de date publice de zgomote pulmonare pentru a antrena clasificatori, atât la copii, cât și la adulți [2]. Precizia a variat mult în funcție de sarcina de clasificare și de setul de date, de la puțin sub jumătate până la practic perfectă în unele condiții de test foarte înguste. Ce înseamnă pentru tine: tehnologia este promițătoare, dar performanța depinde mult de felul în care a fost construit și testat fiecare instrument, așa că o singură cifră de precizie nu se aplică automat oricărui stetoscop cu IA de pe piață. Analiza a semnalat și că multe studii aveau un risc important de eroare sistematică în selecția pacienților și în definirea „normalului”, o amintire că domeniul este încă în formare.

O analiză sistematică din 2025 a urmărit evoluția stetoscoapelor wireless și „inteligente”, de la simpla amplificare a sunetului la dispozitive care combină anularea zgomotului de fond cu clasificarea sunetelor prin IA, pentru inimă și plămâni [3]. Ce înseamnă pentru tine: stetoscoapele noi sunt tot mai des proiectate să filtreze zgomotul de fond, cum ar fi plânsul unui copil sau agitația dintr-un cabinet aglomerat, care a fost mult timp unul dintre cele mai mari obstacole practice în calea unei auscultații corecte în afara unei camere liniștite.

Luate împreună, aceste cercetări arată stetoscoapele asistate de IA ca pe o completare, nu un înlocuitor, al judecății medicului. Firul comun și liniștitor al studiilor este că o ureche antrenată combinată cu o analiză digitală obiectivă ar putea face o constatare de rutină, precum murmurul vezicular normal, și mai informativă, în timp ce interpretarea umană, contextul clinic și investigațiile de urmărire rămân esențiale ori de câte ori ceva nu se potrivește.

Glosar

Întrebări frecvente

Trebuie să mă îngrijorez dacă văd „MV prezent bilateral” sau „CTAB” în fișă?

Nu, aceasta este în general o constatare liniștitoare. Înseamnă că medicul ți-a ascultat ambii plămâni cu stetoscopul și a auzit zgomote respiratorii clare și simetrice, fără wheezing, crepitații sau alte sunete neobișnuite la acea consultație. Nota nu sugerează nicio problemă; doar documentează o parte normală a unui examen clinic de rutină.

Murmurul vezicular normal înseamnă că plămânii mei sunt complet sănătoși?

Înseamnă că plămânii s-au auzit normal prin stetoscop la acel examen. Este un semn bun, dar nu o garanție completă împotriva oricărei boli pulmonare sau respiratorii, pentru că unele probleme, inclusiv o pneumonie la început, formațiuni mici sau cheaguri de sânge în vasele plămânilor, nu schimbă întotdeauna felul în care se aud plămânii. Medicii combină constatarea cu simptomele și istoricul tău pentru o imagine completă.

Se poate schimba repede examenul plămânilor?

Da, în unele situații zgomotele respiratorii se pot schimba în câteva ore, de exemplu într-o infecție care se agravează rapid sau într-o criză de astm. Acesta este unul dintre motivele pentru care medicii reascultă plămânii la controale sau în timpul internării, în loc să se bazeze pe un singur examen de acum câteva zile sau săptămâni, mai ales dacă apar simptome noi.

Formula „murmur vezicular prezent, fără raluri” nu se repetă?

Poate părea repetitivă, dar unii medici adaugă „fără raluri” sau formule asemănătoare pentru claritate în plus sau din obișnuința formată în pregătire. Pentru că ralurile (crepitațiile) sunt unul dintre zgomotele anormale deja excluse de un examen cu adevărat normal, precizarea este de obicei doar o accentuare, nu o informație nouă.

Dacă plămânii se aud normal, dar am în continuare simptome, să cer o radiografie?

Este rezonabil să-l întrebi pe medic dacă alte investigații, cum ar fi o radiografie toracică sau analize de sânge suplimentare, au sens când simptomele persistă sau se agravează în ciuda unui examen pulmonar normal. O nepotrivire între cum te simți și ce aude stetoscopul este un motiv obișnuit pentru o evaluare suplimentară, nu ceva de ignorat de unul singur.

De ce unele fișe scriu doar „plămâni normali”, iar altele descriu fiecare zgomot în detaliu?

Stilul de documentare diferă de la un medic la altul, de la un loc la altul și după cât de detaliat cere formularul. O consultație rapidă la medicul de familie poate folosi formula scurtă, în timp ce o foaie de observație din spital poate descrie constatările pentru fiecare zonă a plămânilor. Ambele pot reflecta același examen; nivelul de detaliu arată mai ales obiceiul de documentare, nu o calitate diferită a examenului.

Surse

• MedLife — Pneumonie: cauze, simptome, diagnosticare, tratament (rolul examenului clinic și al radiografiei) — Glosar medical, afecțiuni medicale, consultat 2026 — medlife.ro
• Cleveland Clinic — Take a Listen: What Auscultation Can Say About Your Health — Cleveland Clinic, medically reviewed 2024 (în limba engleză) — my.clevelandclinic.org
• National Library of Medicine — Breath sounds: MedlinePlus Medical Encyclopedia — MedlinePlus, National Institutes of Health, reviewed 2025 (în limba engleză) — medlineplus.gov
• Richards S — Smart Stethoscope Zeros in on Lung Sounds — Johns Hopkins Medicine, Insight, 2016 (în limba engleză) — hopkinsmedicine.org
• Park JS, et al. — Artificial Intelligence Models for Pediatric Lung Sound Analysis: Systematic Review and Meta-Analysis — Journal of Medical Internet Research, 2025 (în limba engleză) — consensus.app
• Garcia-Mendez JP, et al. — Machine Learning for Automated Classification of Abnormal Lung Sounds Obtained from Public Databases: A Systematic Review — Bioengineering, 2023 (în limba engleză) — consensus.app
• Basyith MRA, et al. — The Evolution of Stethoscopes and the Potential of Smart Stethoscopes as Future Technology: A Systematic Review of Cardiac and Pulmonary Diagnostics — 2025 IEEE International Biomedical Instrumentation and Technology Conference (IBITeC) (în limba engleză) — consensus.app

Lecturi suplimentare

• Dificultatea de respirație (SOB): ghid
• Dispneea de efort (DOE): ghid
• Tensiunea mare (HBP): ghid
• Cancerul pulmonar: simptome, cauze, tratament
• Proteina C reactivă: cum citești rezultatul

Înțelege-ți analizele cu BloodSense

Un examen pulmonar normal este liniștitor, dar simptomele respiratorii vin adesea cu analize care adaugă un context pe care stetoscopul singur nu îl poate da. Hemoleucograma, proteina C reactivă, D-dimerii sau BNP-ul se cer frecvent alături de examenul clinic, când medicii încearcă să afle dacă o problemă a inimii, a plămânilor sau a sângelui contribuie la cum te simți. Să citești aceste cifre pe înțeles între consultații te ajută să înțelegi ce verifică medicii și de ce, fără să le înlocuiești evaluarea sau diagnosticul.

Primește interpretarea analizelor în câteva minute